La mânăstirea Shwe Yaunghwe Kyaung
Am schimbat la un moment dat câteva întrebări şi răspunsuri cu unul dintre călugării buddhişti din Myanmar – un tânăr de 24 de ani care intrase în mânăstire în urmă cu aproape un deceniu.
L-am întrebat cum simte trecerea timpului. Mi-a răspuns că nu-l interesează, că trăieşte doar în prezent.
Ce înseamnă să fii bogat? „Nu ştiu, nu mă preocupă deloc”.
Ce înseamnă atunci să fii realizat în viaţă? „Voi, occidentalii, aveţi multe lucruri şi aveţi şi multe cunoştinţe. Ştiţi multe lucruri, dar nu aveţi înţelepciune. Noi, aici, credem că mai importantă e înţelepciunea decât averea. Eşti sărac dacă doar ştii, fără a înţelege”.
Apoi m-a întrebat care e visul meu. A zâmbit cât m-a ascultat (era un călugăr politicos) şi a plecat cu tot cu răspunsul meu înapoi în prezentul lui pur spiritual.
„Vrei să-l faci pe Buddha aka Allah aka Iahve aka Manu aka Brahma aka Dumnezeu aka Marele Creator să zâmbească? Spune-i ce planuri ai !” 🙂
Foarte frumos articolul tău de azi, mulțumesc!
Cu placere 🙂
O binevenita oaza de liniste in tot vacarmul asta de la noi. Multumim pentru momentul de intelepciune, domnule Petreanu!
Imi pare rau ca trollez acest moment zen, dar nu sunt de acord cu tanarul tau interlocutor – sarac esti atunci cand nu vrei sa stii.
a fost o conversaţie scurtă 🙂
Daca ati fi avut mai mult timp cred ca ti-ar fi spus ca sarac esti atunci cand nu stii ca nu stii 🙂