Scurtissime grecești (#7)

Amicul C. observă particularitățile țânțarului elen: spre deosebire de țânțarul nostru românesc, țânțarul elen e mult mai viclean. Al nostru face zgomot, e lacom și prost, se oprește-ntr-un loc și suge până nu mai poate, deci e ușor de reperat, îl prinzi repede și-l strivești. E un țânțar cocalar, parc-ar vrea să se laude cu ce fură.

În schimb, țânțarul elen e silențios și calculat când te-nțeapă, suge câte puțin din multe locuri. Până te prinzi c-a băgat trompa-n capilare, ești ciuruit, nu mai poți face nimic.

La câte pagube face pe nesimțitela, în altă viață trebuie c-a fost ministru de finanțe la Atena.

****

Într-o cârciumă, la malul mării, intrăm în vorbă cu un pensionar grec. Are ochi albaștri și o barbă albă, tăiată marinărește – și nu întâmplător, aflăm: e proprietar de velier, navighează prin insule și mai departe, după chef și după vânturi. „Am o casă mobilă”, zice râzând. Cu familia? îl întreb. „Familia, nu, navighez singur. Familia a rămas pe pământ: soția cântă la pian, fata la violoncel”. Așa rău? îmi vine să-l tachinez.

Discuția se mută aproape imediat în politică. Cu cine a votat? „Cu SYRIZA.” Ce crede despre Tsipras? „O să conducă Grecia în următorii 20 de ani.” Iată, deci, cum arată un votant de extremă stângă în Grecia: proprietar de yacht, navigator de plăcere, pensionar. Ce să spun, cred că sutele de miliarde tocate de guvernele elene în ultimii 20 de ani au făcut vieți foarte frumoase pe aici.

****

În fine, țacpot, un jackpot grecesc: