Senatorii, dependenți de jocuri de noroc, pariuri și păcănele

Senatul a adoptat miercuri legea „Frecție la un picior de lemn și noi ne facem că am dat o lege în domeniul jocurilor de noroc, dar de fapt am lăsat în ea o bombă care s-o și scufunde la nevoie, ca să nu se schimbe nimic.”

E un titlu lung, dar foarte potrivit. Cred că așa ar trebui să și apară în Monitorul Oficial.

E vorba de inițiativa legislativă prin care, în forma inițială, ar fi urmat să fie interzisă total publicitatea de orice fel la jocurile de noroc – o activitate care poate crea dependențe severe, sărăcește oamenii, distruge familii.

O idee excelentă, susținută și de societatea civilă prin petiții cu zeci de mii sau sute de mii de semnături – dar mai ales de bunul simț și de observația că situația cu păcănelele, casele de pariuri și site-urile de jocuri de noroc a devenit totalmente insuportabilă. În urmă cu o lună, un reporter G4 media a numărat nu mai puțin de 60 de case de pariuri – păcănele – pe Calea Moșilor din București – pe un singur bulevard, deci.

Revenind la ce s-a întâmplat la Senat – proiectul inițiat de un deputat PNL, Adrian Cozma, a fost ciumpăvit, masacrat și castrat la inițiativa, culmea, altor doi parlamentari PNL, Alina Gorghiu și Daniel Fenechiu.

Astfel, ce-a mai rămas din interzicerea totală a publicității la jocuri de noroc este doar interzicerea publicității la radio și tv pe parcursul zilei, între 6 dimineața și 11 seara. De asemenea, panourile publicitare au fost limitate la 30 de mp – adică 6 metri pe 5. Mi se pare că-i arhisuficient să le vezi de la 200 de metri. Culmea, Oficiul Român pentru Jocurile de Noroc ceruse maximum 20 mp, dar senatorii au zis că-i prea puțin. „Hai, mai pune”.

Interesant ce declară chiar inițiatorul despre felul în care a fost distrus proiectul său: „Nu mi-au spus de ce au depus amendamentele. Înainte de a depune proiectul, am cerut vot în grupul liberal de la Camera Deputaților, unde tot grupul PNL a susținut proiectul, împreună cu liderul de grup. Ridică semne de întrebare faptul că 14 semnatari PSD și-au retras semnăturile. E foarte interesant de aflat de ce. Știm că e o industrie cu mulți bani și multe interese.”

Sigur, dă vina pe PSD, dar modificările au venit de la colegii săi de partid.

Cum au justificat aceștia amendamentele cu pricina? Fiți atenți aici ce ipocrizie de colecție:

„Eliminarea în totalitate a formelor de comunicare comercială audiovizuală pentru activitățile de jocuri de noroc, inclusiv pentru cele desfășurate de companiile licențiate potrivit legii române și supravegheate de autoritățile române, ar avea un impact negativ semnificativ asupra eforturilor statului român de a asigura protecția jucătorilor români și de a crea un mediu sigur pentru desfășurarea acestor activități” – este motivarea amendamentelor.

Ă? Cum? Cum adică?

Adică dacă nu mai dai reclame la păcănele, statul nu mai poate ajuta victimele? Ce-are zula cu prefectura?

E ca și cum ai spune că, deoarece publicitatea la tutun nu e permisă, statul nu poate ajuta fumătorii care devin dependenți și se îmbolnăvesc. Păi ce tratamente anti-cancer am avea noi dacă ar fi voie cu reclamă la țigări în programele tv! Ce tumori am extirpa noi! Așa… n-ai ce-i face, nu-i reclamă, nu-s nici tratamente.

Autorii amendamentului au mai susținut că interzicerea reclamelor ar putea să mute promovarea „în zona neagră”. Deci dna Gorghiu și dl Fenechiu tocmai au inventat publicitatea ascunsă, înțelegeți? Publicitatea pe care n-o vede practic nimeni, sau doar connaiseurii, aia la negru, cea mai perversă publicitate, că nu știi la ce e dacă nu știi de ea, n-o vezi și n-o auzi.

Alina Gorghiu și Daniel Fenechiu nici măcar nu-ncearcă să se prefacă.

În fine, să mai vorbim de un amendament adoptat de Senat la această lege care o minează de-a dreptul și care, cu siguranță, va duce la trântirea ei la CCR. O metodă folosită și în alte cazuri de parlamentari când vor să se asigure că o anumită lege, cerută se opinia publică, nu va putea fi promulgată – „lăsăm o bombiță în ea și o detonează complicii de la CCR, nu noi, noi nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu ne miroase.”

Deci, la propunerea unui senator UDMR, a fost introdus în proiect un amendament care interzice „personalităților vieții publice, culturale, științifice, sportive sau altor persoane cu celebritate” să facă reclamă la jocurile de noroc și pariurile sportive.

Acum aș vrea să văd legea românească sau europeană care definește celebritatea și-i stabilește limitele de acțiune speciale, diferite de limitele pentru orice alt cetățean.

Evident că e o prevedere neconstituțională.

Articolul 45 din Constituția României prevede că „accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate”. Asta rezolvă dilema, nu?
Sigur că reclama la jocuri de noroc poate fi considerată imorală, dar cum poate fi ilegal pentru persoanele celebre să facă reclamă și legal pentru persoanele care nu sunt celebre? Unde este sensul acestui amendament – în altă parte decât ca să scufunde legea asta chioară și șchioapă la momentul potrivit?

Încă o dată, îl citez pe deputatul PNL Adrian Cozma, inițiatorul legii care a fost făcută praf chiar de colegii lui: „Știm că e industria jocurilor de noroc este o industrie cu mulți bani și multe interese”.

Mi se pare că unii senatori au dezvoltat o dependență suspectă de pariuri, păcănele și alte jocuri de noroc.

Aici cred că e cheia – hai, poate-o găsește cineva vreodată din DNA, procuratură, servicii, că pensii speciale știm să încasăm, dar să și dăm societății ceva concret în schimbul lor putem?