Societatea actuală nu e pentru toți, ci doar pentru câțiva


"Într-o societate în care bogăția este un merit, sărăcia devine un defect personal"

cottonbro / Pexels

Un guest post de CB.

Povestea asta simplistă cu salariul minim ca „ajutor” și nu „venit constant”, două sau mai multe joburi ca să trăiești cât de cât – nici măcar „decent”, de multe ori – și „fiecare primește de la societate pe câtă valoare oferă”, adică dacă ești necalificat te-ai calificat la statutul de muritor de foame, este un castel de nisip construit pe o temelie șubredă și pe care evoluțiile globale recente ca schimbările climatice și concentrarea nemaivăzută a averii în doar câteva mâini (primii 1% ca bogăție dețin 43,4% din averea lumii) au slăbit-o până la irelevanță. Îi puteți spune cum vreți; pentru simplitate eu o să-i spun „capitalism dezlănțuit”. Contează nu cum îi spunem, ci cum este: șubredă.

Capitalismul dezlănțuit vrea să crezi, greșit, că este nu doar posibilă, ci chiar dezirabilă, îmbogățirea nelimitată; că este nu doar posibilă, ci chiar dezirabilă, creșterea nelimitată a firmelor; că omul e dator să încerce să se îmbogățească (sau măcar să își crească averea) fără ostoire; că cei care nu contribuie nu au valoare, pentru că valoarea unui om este dată de contribuția lui reală, iar potențialul are rol secundar și doar în povestea individului, nu a grupului. Iar actorul principal al piesei este, așa cum ne învață manualele de economie, homo economicus, un exemplar uman rațional, calculat și interesat strict de rezultate economice.

Aceste mituri se bazează pe două minciuni: că planeta poate susține creștere nelimitată cu resurse limitate și că prin „contribuție” se înțelege strict „rezultatul muncii unui individ în condițiile, regulile și restricțiile impuse de capitalismul dezlănțuit”. Împreună cele două imagine alcătuiesc un „sat al lui Potemkin” la scară planetară, pe care omenirea l-a construit în ultimul veac și jumătate – o Fata Morgana atât de atrăgătoare încât specia a căzut pradă propriei creații.

Care e pe atât de toxică pe cât e de frumoasă.

Unu, că planeta nu poate suporta creștere infinită pe resurse finite. Asta se vede deja – am trecut de la stadiul de „alertă climatologică” la cel de „asta e”. Am consumat, în numele unui vis otrăvit, resurse care nu erau ale noastre, ci ale copiilor noștri. Și acum îi punem pe ei să curețe mizeria noastră – dacă or mai putea.

Doi, că pentru fiecare din noi „contribuția” înseamnă cu mult mai mult decât „câți bani vrea să-ți dea un individ care are puterea de a nu-ți da bani”.

Ce facem cu contribuția bunicilor, care eliberează din timpul părinților pentru ca aceștia să aibă „contribuția” lor la creșterea polarizării averii în lume? Sau care cresc păsări și animale pentru ca nepoții lor să aibă ceva mâncare care nu-i va trimite la spital mai târziu? Ce contribuție reală are o femeie care lucrează într-un post „esențial” (asistent medical, curier sau macaragiță), după muncă gătește, spală, se îngrijește de temele copiilor și în weekend curăță apartamentul? Doar aia pentru care primește ceva peste salariul minim? Să nu-mi spuneți că societatea „valorizează” doar munca de la serviciu. Cum tratăm contribuția voluntarilor care asigură protecție și refugiu victimelor violenței în familie?

Chiar și economic: cum socotim contribuția celor pe ale căror eșecuri se construiește o companie de succes, cu o idee nouă? (Pentru că, să fiu explicit, un UIPath nu a răsărit din spuma de șampanie a bursei new-yorkeze. O multitudine de oameni au încercat înainte o multitudine de lucruri, unele aparent fără legătură, pentru ca Daniel Dines – bravo lui! – să construiască produsele din spatele succesului).

Noi ne lăudăm că recompensăm efortul și munca, dar în realitate recompensăm norocul. Copiii proveniți din pături / zone defavorizate au rate de succes mult mai mici decât cei proveniți din pături / zone mai înstărite. Contextul social are un efect disproporționat de mare asupra evoluției copiilor, deși nu ne place neam să recunoaștem. Iar poveștile din categoria „Slumdog Millionaire” sunt… povești. Câteva exemplare firave care au reușit nu alcătuiesc, sub nici o formă, vreo regulă de urmat. Dimpotrivă.

Traiul nostru – comod și îndestulat, după milenii de munci grele, boli și foamete – se bazează mult pe activități care „nu reprezintă o contribuție” suficient de interesantă pentru a fi acceptate ca importante. De la inovatori care nu reușesc să-și ducă ideile la materializare dar care stau la baza altor cuceriri științifice sau tehnice la bunicii care cresc copilul pentru ca părinții să poată plăti ratele la bancă și până la voluntarii care îngheață iernile făcând lucruri de care statul uită, noi o ducem bine nu doar prin munca noastră ci și pentru că alții, muncind, o duc prost. Vă amintiți „lucrătorii esențiali” din pandemie? Curierii, vânzătoarele, șoferii, toți cei care – plătiți conform „contribuției”, adică prost – au fost siliți să se pună în pericol pentru ca noi, ceilalți, să putem sta la adăpost în case? „Contribuția” lor la societate a crescut brusc; recunoașterea capitalistă, adică salariile… încă așteaptă.

Ca să nu mai amintesc de contribuții mult mai subtile, dar incredibil mai importante la succesul nostru ca specie: cei care îi încurajează pe alții; cei care acționează constant cu compasiune, ajutându-i pe cei din jur să aibă zile ceva mai bune; cei care răspândesc cunoștințe și sprijină copiii în găsirea lucrurilor care-i pasionează, câțiva dintre acești copii ajungând adulți „de succes”, cei mai mulți ajungând doar adulți fericiți. Toate acestea sunt contribuții reale, efective la bunăstarea omenirii; dar capitalismul nu le recunoaște „valoarea” și, ca atare, nu o recompensează.

În paralel, ce „contribuție” are un manager mediu care-și hăituiește subordonații, face cu ei poliție politică, le produce anxietate sau depresie, îi mână în burnout și îi face să plângă dimineața doar la ideea că merg la muncă? Asta în condițiile în care aceiași oameni, tratați omenește, ar avea o productivitate substanțial mai mare? Cum „contribuie” un CEO al unei multinaționale ale cărei produse distrug planeta iar el ordonă îngroparea rapoartelor (tutunul în anii ’50 – ’60, petrolul începând cu anii ’70, automobilele mai recent, criptomonedele etc)? Dar hoardele de subordonați care le-au preluat și răspândit minciunile?

Ce fel de „contribuție” au avut companiile – și decidenții mari și mici – din finanțe-bănci care au umflat bula subprime în 2008? Dar cei care – legal și corect, fără îndoială – trăiesc doar din jocul la bursă sau din criptomonede, fără a „produce” ceva? Cum „contribuie” patronașul care dă tot profitul (plus ceva din banii furnizorilor) pe un BMW, dar care-și plătește angajații la negru cu salarii de mizerie?

De aceea venitul în sine este o măsură absolut inadecvată pentru „contribuția” unui om la binele societății. Am ajuns deja la nivelul la care ne putem asigura că simpla apartenență la specia umană e suficientă pentru a asigura oricui un modicum de mijloace de trai. Un venit minim universal garantat, care să înlăture problemele materiale fundamentale care condamnă copii la o viață de „contribuție” minimală, prelungind peste generații ghinionul inițial al unui străbun care nu s-a născut într-o familie înstărită.

„Dar dacă dai bani degeaba, ăștia (subînțeles: cei leneși și lipsiți de conștiință”) or să prefere să stea la birt toată ziua, în loc să muncească!” Da, dar de fapt nu. În lume s-au desfășurat suficiente experimente de UBI, sub diverse forme; toate au relevat un efect comun: teama de lenea omenească este lipsită de bază. În mai toate experimentele populația – subiect a înregistrat o creștere a școlarizării / a nivelului studiilor urmate și o creștere a numărului persoanelor încadrate în muncă. Unul dintre teste (Manitoba, 1974 – 1979) a înregistrat, într-adevăr, două categorii de subiecți care au amânat (re)intrarea în câmpul muncii: tinerele mame și adolescenții. Primele au preferat să mai stea un timp limitat cu nou-născutul, adolescenții au preferat o educație mai înaltă, la care nu au fi avut acces altfel.

„Eu am tras pe coate și genunchi să mă realizez, toți ar trebui să facă la fel”, atitudine cunoscută și drept „capra vecinului”. Ar fi jenant chiar și să comentez.

„Păi sigur-sigur dau toți banii la birt”. Unii așa vor face, clar. Natura umană e infinit variabilă și, ca atare, mai apar și eșecuri. Întrebarea care merită pusă e: ne permitem noi, ca societate, să pierdem tot potențialul uman reprezentat de copiii (de exemplu) care acum sunt siliți să stea acasă sau cu vitele la câmp din cauza sărăciei, doar pentru că există un procent de tembeli fără leac? Cum procedăm în cazuri similare? Am interzis șofatul pentru că există unii care beau sau se droghează la volan?

Ce ne poate oferi azi știința arată că scoaterea ființei umane din mizerie și tratarea ei cu respect, asigurarea unui minimum de resurse pentru un trai cât de cât fără lipsuri majore are un efect pozitiv atât asupra celor care primesc un venit garantat (scăderea problemelor de sănătate, educație mai bună, calitate a vieții mai ridicată) cât și asupra societății în general („contribuții” datorate educației superioare, economii în sistemul de sănătate etc). Modelul „broaden-and-build ” al cercetătoarei Barbara Fredrikson (și cercetările efectuate de Google pe propriile echipe) arată un efect mai mult decât clar al stărilor pozitive (adică opuse stresului și consumului nervos) la nivelul productivității, curiozității, creativității etc – toate fiind contribuții palpabile la binele societății.

Dar.

Căci există un mare „dar”. Ca și în alte domenii fierbinți (dependențele / consumul de droguri sau educația sexuală de exemplu), de la știință la realitate se deschide un hău aproape imposibil de trecut. Și asta pentru că ființa umană este în mod definitiv și predictibil irațională. Chiar și când știm cum ar fi mai bine, fricile și emoțiile noastre ne împiedică să acționăm. UBI este o idee care pare foarte bună pentru societate – dar care e condamnată la statutul de simplă idee atâta vreme cât continuăm să purtăm pe ochi cârpa neagră numită „individualism feroce” pe care capitalismul dezlănțuit a ridicat-o la rang de bijuterie aleasă.

Care, ca orice greutate masivă, ne trage la fund exact în momentele în care am avea nevoie să plutim…

Articol din categoria: ACTUALITATE

81 comentarii Adaugă comentariu

  1. Mai întâi de toate, îi mulțumesc lui CB pentru articol. Chiar dacă avem opinii diferite în privința felului în care ne căutăm, fiecare și toți împreună, prosperitatea, fiți siguri, prieteni, că-i respect modul în care-și susține și argumentează ideile.

    Acestea fiind spuse, aș adăuga, totuși, și opinia mea, că de-asta avem secțiune de comentarii aici.

    Ca să fac o mică parafrază, toate utopiile arată foarte bine până le trage realitatea un pumn în nas.

    Universal Basic Income, adică Venitul de Bază Necondiționat, adică bani de la stat fără să faci nimic, dacă nu vrei, e o utopie care nu rezistă la minima întrebare „cine produce banii pe care alții îi consumă fără să producă bani (și de ce ar vrea să-i dea degeaba)?” Pentru că UBI (sau VBN, în abrevierea românească), nu este despre proiecte-pilot, despre categorii speciale, despre mame singure sau despre adulți ghinioniști cu suflet bun. E pentru toată lumea. Or, dacă toți iau de undeva, aș vrea să înțeleg cine alimentează undeva-ul acesta, și de ce l-ar mai alimenta, dacă alții primesc doar pentru că există.

    Există o parabolă binecunoscută, care circulă ca anecdotă, despre profesorul care a anunțat studenții că, pentru progres și echitate, toate notele lor vor fi mediate într-una singură, astfel încât nimeni să nu ia prea puțin și nimeni să nu ia prea mult. Un fel de Notă de Bază Necondiționată, deci, că doar e frumos să fii student iar societatea a ajuns la faza în care toți trebuie să câștigăm în viață, nu? La început a fost frumos dar, de-a lungul a câtorva examene, media a scăzut dramatic, pentru că cei care nu erau interesați de note mari nu mai învățau deloc, că oricum le dădeau cei buni puncte de la ei, dar nici premianții nu mai erau interesați să învețe pentru notele de la examen, că oricum le erau scăzute pentru a ajuta loazele – iar în scurt timp, Nota de Bază Necondiționată a devenit insuficientă pentru promovare.

    Nici nu știu dacă e chiar adevărată povestea, dar ea ilustrează într-o imagine simplu de priceput de către oricine un principiu fundamental din fizică – din lumea reală, de fapt: nu există perpetuum mobile. Nu există un sistem care să funcționeze la infinit dacă nu consumă energie și resurse. Nu poți lua dintr-o parte ca să pui într-alta fără să se termine, dacă nu alimentezi prima parte.

    Ca atare, de aceea UBI (sau VBN) a rămas doar un proiect pilot utopic de 50 de ani încoace, pentru că nu poate trece testul aplicării la o societate întreagă fără să provoace falimentul economiei respective.

    Știți cine a încercat, de fapt, să aplice VBN la nivel național? Exact, comunismul.

    În Republica Socialistă România, șomajul era ilegal, ceea ce însemna că musai trebuia să fii angajat undeva, de unde luai un salariu indiferent dacă produceai sau nu ceva – indiferent dacă munceai sau nu, de fapt. Era suficient să semnezi condica și încasai salariu. Este exact ideea VBN, doar cu inconvenientul petrecerii a 8 ore pe zi într-un loc anume. Rezultatul îl cunoaștem. Paradisul clasei muncitoare, al țărănimii și intelectualității a sfârșit într-o prăbușire economică cumplită.

    CB vorbește despre antreprenorii care eșuează și despre nefericirile lor. Cum socotim contribuția lor la succesul unui alt proiect, care s-a inspirat din ideile și eforturile lor, se întreabă autorul. Păi, cum socotim contribuția celor care au încercat prima dată să vadă dacă pot respira sub apă și n-au reușit la patentarea aparatului subacvatic de respirat folosit azi la scuba diving? Mulțumim frumos și mergem mai departe, că progresul are ceva și din selecția naturală, orice s-ar spune. Așa cum natura evoluează prin încercare și eșec – unii cred că orbește, prin statistică, alții prin intervenție divină minuțioasă – așa și economia și antreprenoriatul.

    Din când în când facem la radio câte o discuție cu ascultători care și-au schimbat nu doar locul de muncă, ci și domeniul de activitate în carieră, mai recent sau mai demult. Poveștile sunt fascinante. Sunt o mulțime de oameni care se adaptează și care îmbrățișează schimbarea și caută progresul. Lor le datorăm o bună parte din progresul societății – și nu celor care așteaptă un VBN ca să fie bine și să nu fie rău.

    În fine – că m-am lungit foarte mult:

    nu sunt împotriva ideii de salariu minim, sunt împotriva ideii că salariul minim ar trebui să-ți asigure accesul în clasa de mijloc fără să-ncerci măcar să progresezi, să crești profesional.

    nu sunt împotriva ideii de venit minim garantat, doar că vreau limitarea strictă a acordării acestui venit, doar pentru persoanele care realmente nu pot să-și asigure un venit prin muncă.

    nu sunt pentru „capitalismul dezlănțuit” despre care vorbește CB, dar cred că economia e ca un fluviu cu o forță extraordinară: n-o poți zăgăzui cu ideologii utopice, dar o poți canaliza și orienta cu legislație inteligentă care încurajează și favorizează munca, creativitatea, antreprenoriatul și, desigur, acumularea și profitul, pentru că din acumulare și profit vin investițiile și dezvoltarea, nu din altceva.

    CB, prietene, mulțumesc încă o dată pentru articol. Cordialmente, rămânem în dezacord 🙂

    42
    12
    • #2 Comentariu nou

      Singurul argument pentru esecul UBI pe care l-ai dat este faptul ca lumea nu o sa mai vrea sa lucre avand un venit garantat si deci nu sa mai fie bani pentru asa ceva. Si da, la prima vedere asa pare, de ce ai mai lucra daca oricum primesti bani ??? Doar ca.. UBI este un venit care sa-ti asigure supravietuirea de baza ( hrana, chirie etc).. O data ce aceste nevoi de baza sunt asigurate vei avea alte nevoi care nu vor fi acoperite de UBI si pentru care vei face ceva ca sa le obti. Un exemplu interesant, nu stiu exact detalile.. ideea e ca au dat un UBI intr-un oras din SUA tuturor oamenilor fara adapost. La sfarsitul experimentului ( ~2 ani parca), mare parte din ei ori studiau ceva ori lucrau. Exemplul cu cominsmul e prost, atunci nu aveai dreptul la multe nevoi ( diferite de cele de baza), nu aveai motivatie si pentru ce sa faci/produci mai mult. Recomand cartea lui Rutger Bregman, Utopia for Realists: How we can build the Ideal World.

      0
      0
    • #3 Comentariu nou

      Ne putem certa o viata pe acest subiect daca nu ne raportam toti la o definitie exacta a ce trebuie sa asigure acel salariu minim. De exemplu nu cred ca salariul minim sau UBI-ul ar trebui sa iti asigure membership-ul la clasa de mijloc. Dar actualmente salariul minim nu te ajuta sa traiesti ok (cu mers la dentist/controale medicale de ex)

      0
      0
    • Cu mersul la dentist nu te-ajuta nici macar un venit mare.

      0
      0
    • #5 Comentariu nou

      „De unde bani” e o întrebare validă. La fel de validă ca întrebarea „de unde apa din ploaie?” pe care mi-a adresat-o piciul meu pe la 4 ani. Pentru că el nu vedea cum se evaporă apa din mări / oceane / lacuri etc, sursa ploii i se părea o vrăjitorie drăcească cu singurul scop de a-i strica lui joaca.

      Oponenții UBI de obicei pun întrebarea asta. Uită că „economia” nu este „un fluviu”, ci un ciclu cu feedback. Pozitiv în creștere, negativ în descreștere. UBI descrie o singură parte a ciclului – ploaia. Ciclul se închide – mai repede decât ar părea – din aportul „primitorilor”. Problema oponenților apare în momentul în care-și dau seama că UBI transformă acest aport, dintr-unul bazat pe apelul la animalul din om (ierarhie necontestată, disciplină rigidă, metrici și KPI) într-unul bazat pe contribuție voluntară. UBI presupune imposibilitatea șefuleților să-și mai impună „autoritatea” prin urlete și să-i mai pipăie nepedepsiți subordonatele (metaforă doar cu titlu de exemplu; puteam vorbi de burnout sau de orele suplimentare neplătite, tot acolo e). Asta, da, e o problemă majoră a (prea) multor atârnători de specie doar orin formă, nu și cu mintea. Nu înseamnă că, în final, contribuția cetățeanului va fi mai mică (ba studiile de psihologie organizațională arată că e foarte probabil să fie chiar mai mare); dar va fi *altfel* structurată și obținută. Opoziția la UBI stă în majoritate în frica de noua structură – marii „contribuitori” ar putea avea probleme în a rămâne „mari”. Iar oamenii obișnuiți se tem de adaptarea necesară – cum adică, să nu mă mai simt superior „prostului” care dă cu sapa/ târnăcopul? Să nu mă mai răstesc arogant la un ten mai puțin roz? Să fac la muncă lucrurile *altfel*? Temerile astea sunt omenești, naturale – dar cu atât mai important devine să le depășim, pentru că structura socială actuală este cea care ne-a adus în fundătura istorică în care ne găsim.

      În esență, deosebirea dintre mine și tine pe acest subiect este dată de modul în care vedem omenirea: ca pe o colecție de indivizi în competiție, cu insulițe de cooperare voluntară, sau ca pe o comunitate de ființe ale căror legături sunt mai puțin vizibile, dar cu impact cu atât mai mare pentru fiecare *și pentru toți simultan*. Privire piesă-cu-piesă sau privire sistemică. Știința îmi arată că privirea sistemică este mai apropiată de realitate, dar nu mă aștept la minuni de înțelegere – heliocentrismul a avut nevoie de veacuri și de victime ca să ajungă să fie acceptat ca adevăr.

      Cu comunismul… mă mir să văd greșeala asta la tine. Comunismul a fost, funcțional, un feudalism târziu dotat cu strunguri electrice. Nici o legătură cu ce povestesc eu aici. Bine, tot o porcărie rămâne chiar și în formă teoretică, pentru că presupune raționalitatea ființei umane – chestie care lipsește cu desăvârșire. Dar eroarea asta de interpretare ar trebui izgonită din discuție.

      0
      0
    • Comunismul aplicat a fost feudalism cu strunguri. In teorie, suna la fel de bina ca UBI, asa ca e logic sa n-am o parere prea buna despre un UBI aplicat.

      0
      0
    • #7 Comentariu nou

      Vlad, hai că la faza cu „teorii care sună bine ipso facto sunt irealizabile” ești pur și simplu încăpățânat 😀. Multe chestii au sunat prea bine în teorie ca să avem încredere – până am început să le trăim. De la eradicarea sau tratarea eficientă a bolilor (unele măcar) până la comunicarea instantanee oriunde pe glob șivotul universal, toate au fost chestii „imposibile, frumoase în teorie dar imposibil de pus în practică” 😉.

      0
      0
    • Corect, doar ca teoria asta cu sa luam bani de la bogati ca sa dam la saraci a fost deja verificata pe teren 🙂

      0
      0
    • #9 Comentariu nou

      Exact, ai pus punctul sub ț.

      Prostia asta socialista ramane o prostie, n-ai cum sa scoti din cacat 7.6mld de oameni doar pentru ca 1% s-au descurcat altfel (sau au avut noroc, sau le-a dat ma-sa bani, sau i-au tiparit in pivnita, sau le-a cazut un seif un cap, etc.).

      Inegalitatea e prezenta inclusiv in natura si va ramane prezenta pana face soarele poc. Ce, leul musca doar o data din fiecare zebra in savana, ca sa nu fie unele mai putin norocoase decat altele??

      Or fi functionat experimente punctuale, cu grupuri nesemnificative (raportat la 7.7mld) de oameni, oameni care au stiut ca fac parte din grup si ca sunt monitorizati si care or fi avut vreo jena sa stea la carciuma toata ziua, dar nu se poate generaliza ca solutie universala. Mai ales in Romania, unde jandarmii se duc sa scoata oamenii din cacat (sau inundatii, sau zapada, sau mai stiu eu ce), iar localnicii stau la carciuma si se marineaza.

      Da, exista loteria nasterii, prin care unii sunt favorizati fata de altii in functie de locul nasterii, culoarea pielii, inaltime, sau numarul de picioare (unii au 3 :D). Dar de aici si pana la a spune ca bani din nimic si, mai ales, fara munca o sa-i faca pe toti destepti – sa fim seriosi, ramane o utopie.

      0
      0
    • #10 Comentariu nou

      Aloopeegoos, pe rând:

      1. „Inegalitatea e prezenta inclusiv in natura si va ramane prezenta pana face soarele poc”. Dap, așa e. Doar că… noi suntem oameni, nu păianjeni. Avem posibilitatea – tehnică, materială, financiară – să facem ca acest lucru să NU mai fie valabil și pentru specia noastră. Avem și disponibilitatea necesară?

      Privesc omenirea nu ca pe o colecție de indivizi, ci ca pe un sistem în care componentele sunt interdependente (iar sociologia, psihologia și neurologia susțin această abordare). Cu UBI – sau orice alt mod de a micșora inegalitatea și efectul hazardului, nu mă agăț de un instrument anume – avem posibilitatea să folosim – ca specie – creativitatea și munca unui număr imens dintre noi care acum sunt puțin mai mult decât vite în jug. Poate eu, sau tu, sau oricare altul n-o să beneficieze direct și imediat – și-o să te-ntrebi „la ce bun”. Dar asta doar dacă te uiți microscopic. O albină, de una singură, e rizibil de ușor de ucis. O mână de albine? Un fâsâit de spray și gata. Un stup întreg? Se schimbă calimera. La fel și aici: cu cât mai mulți se ridică din mizerie, cu atât mai mult avem de beneficiat toți – și fiecare, în ultimă instanță, într-un fel sau altul.

      2. „Mai ales in Romania, unde jandarmii se duc sa scoata oamenii din cacat (sau inundatii, sau zapada, sau mai stiu eu ce), iar localnicii stau la carciuma si se marineaza.” Dap, e unul dintre riscuri: să „dai bani” unora care „nu merită”. Te-ntreb, însă: acum, azi, cum facem în situații asemănătoare? Am interzis șofatul pentru că există vitezomani? Am interzis alcoolul pentru că există alcoolici? Nu; luăm măsuri individualizate, de la caz la caz. Așa face o specie înțeleaptă, nu aruncă copilul cu tot cu apa de la spălat, nu?

      3. „Da, exista loteria nasterii, prin care unii sunt favorizati fata de altii in functie de locul nasterii, culoarea pielii, inaltime, sau numarul de picioare”. Cu iertare, dar – traducând în clar scrisele tale – asta sună cam așa: „Mă doare-ntre ‘obrăjori’ de cum o duc alții, dacă eu sunt deranjat în vreun fel. Să moară dracu’ cu toții, eu am fost norocos și asta mi-ajunge”. No further comment.

      0
      0
    • #11 Comentariu nou

      Pana sa se ajunga la nivelul la care cei care beneficiaza de UBI sa produca mai mult, trebuie inceput de undeva pentru a obtine acei bani. Ar trebui ca statul sa suprataxeze pe cei care au fost mai ambitiosi si au muncit mai mult? E nevoie de o noua colectivizare fortata, de nationalizari? De unde ar trebui sa vina banii cu care ar incepe acest proiect?

      0
      0
    • #12 Comentariu nou

      @CB

      Salut,

      1. Principiul e profund gresit, NU avem posibilitatea sa nivelam inegalitatea. Si, ca sa spunem drept, NU vrem asta. Cine mai da cu matura daca suntem toti intelectuali?

      2. Ce legatura are sula cu prefectura? Ce legatura are viteza cu sustinerea sociala a celor carora soarta nu le-a suris? Ce legatura are alcoolul cu aceeasi sustinere sociala? Ce, aia care merg cu viteza merg pentru ca n-au ce manca sau cum? Iar aia care beau – tot din cauza ca n-au ce manca toarna in ei alcool in nestire?

      3. Da, se poate intepreta si asa – la modul general ma doare fix in cot de aia care n-au avut noroc. Sunt prea multi si n-am cum sa-i ajut pe toti. Nu cred ca asta ma face mai norocos sau mai putin norocos decat pe orice alt european. De asemenea, nu cred ca asta da dreptul cuiva sa ma categoriseasca in vreun fel.

      La modul particular – ajut acolo unde pot si unde cred ca ajutorul meu poate face diferenta. Nu cred ca asta e treaba cuiva.

      Separat de aceste puncte, e dreptul fiecaruia sa creada in orice. The Flat Earth society primeste intoteauna oameni noi. Dar asta nu face utopiile valide in vreun fel, altfel decat ca gargara, subiecte de spectacol, sau chiar articole generatoare de trafic pe un blog.

      In plus, daca chiar esti convins de prostia asta cu venitul universal – nu te opreste nimeni sa asiguri „venit universal” cui vrei tu, pe banii tai. Indiferent ce buget ai disponibil pentru asta – vei gasi o varianta sa „ajuti” unul sau mai multi dezavantajati social. Asta nu inseamna ca societatea ca atare ar trebui obligata sa-i sustina pe toti, doar dintr-o asa zisa solidaritate prost inteleasa. Au incercat comunistii si n-a fost un model de succes.

      Sustinerea se face prin actiuni concrete, nu prin poze pe Instagram.

      Vrei sa-i scoti din cacat? Du-te si invata-i ceva pe copiii din Ferentari. O sa aiba mult mai mult de castigat daca-i inveti ceva, decat daca le dai „venit universal”. Ii ajuti sa creasca daca le pui undita in mana, nu daca le dai pestele.

      In rest, numai de bine.

      @Vlad, ai multe gauri in gard…

      0
      0
    • #13 Comentariu nou

      Aloopeegoos, o singură precizare punctuală: eu lucrez cu / pentru comunități defavorizate, voluntar și în afara muncii din care trăiesc, dinainte ca România să intre în UE. Copii în principal, dar și adulți (cel mai mult aceștia fiind membri ai comunităților rrome uitate de lume din zona mea). Această activitate – neplatită, mi-o susțin din muncă și din vagi donații adunate de ONG-ul prin care lucrez – mi-a întărit convingerea că acțiunile individuale, oricât de dese și bine intenționate, nu sunt suficiente. Da, am ajutat niște copii să aibă un start lansat, prin comparație cu alții de lângă ei la care n-am ajuns; dar problema e sistemică și nu poate fi… nu rezolvată, nici măcar ameliorată de indivizi.

      Am lucrat vara asta cu două grupe de copii 8 – 16 (unii băteau ulițele câte jumătate de oră să ajungă la mobilul învățătoarei pentru sesiunile noastre, toate online). Ar fi trebuit să fii lângă mine, să vezi cu ochii tăi cât de limpede înțeleseseră că sunt lipsiți de șanse reale șinu din vina lor, să le citești în ochi resemnarea – și apoi entuziasmul, când înțelegeau ce pot face ei înșiși și cum pot crește ca oameni, ca să fii pătruns de dramele care se desfășoară, neștiute, fără să-i pese cuiva, în ruralul și urbanul mic de la noi. Să simți cât pierdem noi, ca națiune, pentru că ne doare în cur de cel de lângă noi atâta vreme cât putem râgâi mici și bere. Dar, mă rog… înțeleg că e mai comod să faci pe înțeleptul ofuscat decât să treci la acțiuni cu impact comunitar, nu individual. Nu te condamn, te compătimesc însă.

      0
      0
    • #14 Comentariu nou

      @CB (ref. comentariul #13)
      Ceea ce incerci sa faci dumneata pentru persoane defavorizate merita toata admiratia.
      Cred insa ca stii mai bine decat mine din ce cauza va straduiti, dumneata si prietenii din ONG-urile pomenite, sa adunati fondurile necesare. Au fost si inca sunt alocati bani europeni pentru astfel de proiecte. Din pacate au fost si sunt ‘sifonati’ de fam. Iulian (autointitulatul ‘imparat’ al romilor), fam. Cioaba (‘regele’), Madalin Voicu si altii ca ei.
      Incerc sa-ti spun ddoua lucruri:
      Primul ar trebui sa-l stii deja, atata vreme cat vor exista astfel de indivizi (ca cei pomeniti mai sus), UBI este o himera.
      Al doi-lea lucru il vei intelege odata cu trecerea timpului, cata vreme va exista omenirea, vor exista si indivizi ca cei de mai sus.

      0
      0
  2. #15 Comentariu nou

    Povestea cu ‘capitalismul dezlantuit’ si altele asemenea sunt doar abureli. In primul rand majoritatea celor care ne vorbesc de marile averi ale miliardarilor nu inteleg ca e vorba despre o aproximare a valorii averilor, in majoriitatea cazurilor calculand pretul firmelor si a bunurilor pe care acestia le detin dupa cotatia bursiera actuala, deci omul nu are atatia bani la banca iar daca ar vinde toata firma sigur nu ar obtine pretul actual! Intradevar, exista si cresteri artificiale de averi, insa astea se fac tot cu ajutorul statului si a institutiilor sale, mai ales prin cantitatiile uriase de moneda la dobanzi scazute artificial varsate in piata, care ii favorizeaza intotdeauna pe cei bogati. Deci problema e tot la stat si la interventionismul care il face acesta. FIx asta viseaza socialistii care toata ziua ne predica despre inegalitate: interventie cat de multa a statului!

    9
    8
    • #16 Comentariu nou

      Asa este. Buffet si altii ca el nici nu au donat pana acum miliarde de dolari pentru diferite cauze, pentru ca, nu e asa, de fapt ei nici nu au aceste sume de bani, totul e o iluzie…

      0
      0
    • #17 Comentariu nou

      Buffet si altii ca el au donat *punctual*, pentru cauze *specifice*. N-au donat fara scop, *in general* si, mai ales, *pentru toata lumea*.

      0
      0
  3. #18 Comentariu nou

    „Nu sunt împotriva ideii de salariu minim, sunt împotriva ideii că salariul minim ar trebui să-ți asigure accesul în clasa de mijloc fără să-ncerci măcar să progresezi, să crești profesional.”

    Din nou ideea asta. Nimeni nu a zis vreodată că salariul minim ar trebui să-ți asigure accesul în clasa de mijloc (altfel prin definiție aia n-ar mai fi clasă de mijloc dacă au toți acces la ea). E vorba însă să îți acopere nevoile de bază, cât să poți să trăiești din salariul ăla și nu să muncești doar așa „for peanuts”. Mereu mi se va părea o cruzime majoră să pretinzi nonsalant cuiva să lucreze un job full-time și încă unul peste, doar ca să poată trăi — nu ca să își cumpere case și mașini și electronice de lux, să poată să își cumpere mâncare.

    Și UBI la fel, ideea lui este să îți acopere nevoile de bază și atât, și dacă vrei mai mult te pui și muncești etc. Nu e vorba să îi facă pe toți „middle-class” așa din start. Este o diferență între a-ți permite să trăiești (sau reformulez, a-ți permite coșul ăla zilnic) și a fi în clasa de mijloc. Si sunt sigură că dumneavoastră știți asta (este până la urmă matematică de bază), deci nu prea înțeleg insistenta dvs pe imaginara echivalență între middle class și venit minim.

    Mai ales după articolul de mai sus. Va inteleg că nu sunteți pro-UBI (sincer și mie personal mi-a luat ani buni și cititul de multe studii până să accept conceptul), dar insistenta pe faptul că salariul minim ar trebui să fie doar „un ajutor” (dar care nici măcar nu te ajută de fapt să trăiești) nu o înțeleg deloc.

    16
    3
  4. #19 Comentariu nou

    Avem totusi o forma de venit minim garantat construit in ultima suta de ani in toata lumea, defect si insuficient, dar el pe hartie functioneaza: acces la servicii de sanatate, acces la educatie, protectia legii, apararea granitelor si apararea fata de invazii straine… astea nu le platesti tu direct, iti sunt oferite de catre stat cu titlu gratuit, mai mult sau mai putin… bine am putea spune ca sunt mai degraba drepturi sau facilitati… dar pana la urma nu asta e si un venit minim garantat?

    3
    1
  5. #21 Comentariu nou

    Diavolul e în detalii pentru ambele viziuni.
    UBI general doar crează inflație și nu rezolva problema. Eu l-aș vedea alocat pe anumite baze și limitat în timp. De exemplu, dacă ai 20% populație vulnerabila, le poți aloca o forma de ajutor limitat în timp cât sa poată trece de o perioada grea sau pentru varii alte motive. Banii sunt produși de restul de 80% și distribuite prin taxare. Așa poate fi sustenabil și nici nu anulează dorința omului de mai bine.
    De cealaltă parte, concurenta nu mai reglează demult piața, nici șansele nu mai sunt egale de mult. De aici și polarizarea veniturilor. Pana când sistemul de reglementare și control al economiei va deveni global nu exista o șansă reala de a frâna distribuția actuala a bogăției.
    Nu ar strica și studierea dezechilibrelor economice dea lungul istoriei, cum s-au rezolvat și care a fost declanșatorul.

    3
    2
  6. #22 Comentariu nou

    …din experiența proprie : de câte ori am muncit pe brânci am dus-o prost ; de câte ori am luat-o mai ușor, mi-a fost incredibil de bine… Din păcate (am 71 de ani !) mi-a trebuit timp să înțeleg asta…:0)

    7
    1
  7. #23 Comentariu nou

    99% din oamenii veniti din Africa si Asia in urma razboaielor nu au venit sa munceasca. Au venit tocmai pentru a beneficia de serviciile oferite gratis de catre statele gazda. Acele servicii de cele mai multe ori sunt mult mai bune decat conditiile pe care le aveau ei in tara de origine (chiar si inainte de razboi).

    Venitul universal este o fabula din admiratia voastra pentru comunism.
    99% din oameni vor prefera sa stea cu burta la soare si sa primeasca banii necesari pentru a trai toata viata fara sa faca nimic.
    Studiile de care spuneti voi sunt facute in tari precum Suedia, Norvegia, America, etc. Studiile sunt irelevante atata timp cat avem confirmarea ca 90% din populatia globului va prefera sa stea si sa nu faca nimic.

    4
    5
    • #24 Comentariu nou

      Confirmarea fiind dată de alte studii pe care ni le veți prezenta, nu?

      0
      0
    • #25 Comentariu nou

      1. „99% din oamenii veniti din Africa si Asia in urma razboaielor nu au venit sa munceasca” – asta e o minciuna sfruntata. Somajul in randul populatiei originare din tari non-EU este de 12,3% – si asta fara a lua in considerare pe cei care ar dori, dar nu pot inca, sa munceasca (limba, acte etc)

      2. „99% din oameni vor prefera sa stea cu burta la soare si sa primeasca banii necesari pentru a trai toata viata fara sa faca nimic” – o alta minciuna sfruntata. Tocmai ce-am zis in articol ca legenda asta a fost aruncata la gunoi de realitate.

      3. „Studiile de care spuneti voi sunt facute in tari precum Suedia, Norvegia, America” – plus Namibia, Uganda, Kenia, India (Madhya Pradesh), Iran, Brazilia. In plus, pentru UBI o societate are nevoie sa fie un pic asezata economic si social, deci sansele reusitei UBI sunt mai mari in tarile dezvoltate 🙂

      4. „avem confirmarea ca 90% din populatia globului va prefera sa stea si sa nu faca nimic” – poate tu preferi asta. Realitatea a aratat ca lucrurile nu stau asa si ca receptorii de UBI devin contribuitori – adica muncesc. Dar ma rog, daca-ti face bine la psihic sa crezi mituri nereale, suit yourself.

      0
      0
    • #26 Comentariu nou

      Somajul se numara dintre cei care isi cauta activ un loc de munca. Daca nu vrei sa muncesti, nu esti somer.

      0
      0
    • #27 Comentariu nou

      Buna ziua CB, Vlad, ceilalti,
      @CB
      Recunosc, sunt un prostovan care nu a reusit sa faca decat Facultatea de Matematica si nu intelege mare lucru din legile economice.
      Poate ma lamuresti dumneata, care e marea diferenta conceptuala intre UBI din studiul prezentat si modalitatile de asistenta sociala pentru analfabetii functional din Romania?
      Pana cand ma lamuresti mai bine, la punctul 3 ai pus degetul pe rana!
      „Pentru UBI o societate are nevoie sa fie un pic asezata economic si social, deci sansele reusitei UBI sunt mai mari in tarile dezvoltate”
      Ti se pare ca Romania se incadreaza in descriere?
      (https://stirileprotv.ro/stiri/social/are-44-de-ani-dar-nu-a-muncit-niciodata-si-nici-nu-vrea-ce-a-invatat-valentin-la-cursurile-ajofm-iasi.html)
      (https://evz.ro/noaptea-mintii-asistatii-social-au-iesit-in-strada-motivul-au-fost-pusi-la-munca.html)
      Poate link-urile de mai sus iti raspund si la punctul 4.

      0
      0
    • #28 Comentariu nou

      @pricinosu
      Posibil sa ai dreptate insa in general statisticile nu se bazeaza pe 2 cazuri (un om + cateva zeci)

      0
      0
    • #29 Comentariu nou

      @Radu
      Din raspunsul tau se intelege ca ai citit doar titlurile.
      Inainte de a comenta ceea ce posteaza altii, incearca sa fi mai putin superficial.

      0
      0
    • #30 Comentariu nou

      Pricinosule, am văzut întrebarea de când ți-a apărut prima dată. Nu mi s-a părut că merită un răspuns pentru că nu e o întrebare (interogare care caută informații pentru a înțelege ceva), ci o afirmație (prost) deghizată, cu un semn de întrebare la final. Din formulare știu asta (ironie: „marea diferență conceptuală”; aroganță: „analfabeții funcțional” – apropo de asta: Constantin Brâncuși a fost „analfabet funcțional” până la 18 ani, când un industriaș i-a remarcat talentul și l-a trimis la școală pe banii lui. Dar dacă ăla se îmbăta cu o seară înainte și era mahmur n-am mai fi avut pe cine ne certa cu francezii. Câte astfel de talente om fi pierdut pentru că ne-a durut în cur de altceva decât micu’ și berica?)

      Revenind: explic cu plăcere – și destulă răbdare – cuiva care vrea să înțeleagă. Înfumuraților care aterizează în comentarii și se dau superiori fiindcă-s incapabili să învețe și-s mândri de asta, nu. Nu-mi pierd vremea degeaba.

      0
      0
    • #31 Comentariu nou

      @CB
      Ce s-o fi intamplat oare cu gandirea dumitale critica?
      De ce ai ajuns oare la vechea lozinca ‘cine nu e cu noi e impotriva noastra’?
      Sa-ti mai aduc aminte oare, Nu au inventat ei aceasta lozinca, dar primele dati a fost adoptata politica de stat de catre Hitler, Lenin si Stalin!
      Iar acum e promovata de Putin si Erdogan!

      0
      0
  8. #32 Comentariu nou

    „cine produce banii pe care alții îi consumă fără să producă bani (și de ce ar vrea să-i dea degeaba)?”
    Cred că întrebarea asta e valabilă la fel de mult pentru status-quo-ul pe care îl apărați. În orice sistem există ceea ce numiți într-un fel sau altul free-riders. De ce să acceptăm un VBN când putem accepta în continuare exploatarea, inegalitățile sociale și stratificările sociale care nu-s construite pe meritul muncii despre care se tot vorbește? De parcă oamenii s-au născut să muncească, nu să trăiască – e o diferență de substanță între a trăi ca să muncești și a munci ca să trăiești.
    Revenind, cine produce banii? Întrebarea în sine este greșit pusă pentru că se presupune că paradigma economică rămâne aceeași a capitalismului dezlănțuit, or VBN ar veni cu o altă viziune asupra funcționării societății, asupra motivației cetățenilor de a munci / produce / dezvolta / explora – Marie Curie, ca exemplu, s-a expus la radiație pentru a studia ce o interesa și ulterior a murit din această cauză. E drept, nu cunoștea efectele negative, dar nici nu cred că ar fi făcut acele experimente dacă o hăituia cineva pe un salariu minim, nu cred că aceea a fost motivația ei.
    În fine, cred că de aici ar trebui să pornească studiul și comparația între status-quo și ideea de VBN – ce îi motivează pe oameni să țină societatea în mișcare? Opinia mea e că nu sunt banii, banii sunt un mijloc, nu un scop în sine. Cu acces la educație, îndrumare și un trai decent, cred că se poate trece de prioritatea asigurării zilei de mâine prin bani și se poate ajunge la descoperirea interesului personal în diverse domenii de interes pentru comunitate. Și pentru a-ți urma interesul nu e nevoie să te oblige cineva 8 ore pe zi ”motivându-te” cu un salariu.

    5
    2
  9. #33 Comentariu nou

    Bun, pe lângă faptul că sunt un capitalist, nu pot să neg cele expuse mai sus, însă hai să vedem ce rol are statul în toate cele și cum poate ajuta :
    1. Facilitarea dezvoltării comunității, cum : știm la fel de bine că turismul nostru e la pământ și aș începe cu câteva lucruri- a) indicatoare ( în stânga e Cetatea X, Piatra Filosofală, etc.) după ce faci asta, faci locuri amenajate pentru diferite buticuri sau mici restaurante ( apoi scoți locurile la licitație cu prioritate pentru antreprenorii locali), însă toate acestea fără o direcție guvernamentală sunt nule, deoarece primarii…
    2. Industriile mici ( textile, alimentare, industria de prelucrare a lemnului), prin acesta se pot creea centre locale ( încă odată Guvernul poate interveni în crearea de facilități, iar apoi pot închiria sau vinde locurile amenajate, cu posibilitatea ca după 3 ani de chirie să poți să aplici pentru achiziționarea spațiului).
    3. Învățământ dual și școlarizare în cadrul companiilor ( din nou Guvernul intervine, contracte între școli și companii prin care elevii pot presta servicii tip școlarizare la diferite companii, elevii fiind plătiți cu o treime din salariu sau pe oră ( mai precis pe oră cu o sumă, de exemplu 10 lei/oră sau 7-8 lei/ oră), aceste activități fiind facilitate mai ales pe timp de vacanță. Învățământul dual fiind parte integrantă a ce am spus mai sus, deoarece se pot forma de exemplu, în ziua de vineri sau cu zile alese pe rând ore cu diferite specificități. Facilitarea taberelor lucrative sau creative ( aici fiecare alegând unde vrea să meargă), colaborare, neapărat cu traineri.
    4. Politici pentru sporirea natalității și repatriere.
    a) Sporirea ratei natalității: prima regulă ar fi, oprirea suprataxării salariilor ( spre exemplu în România, 40% aproape din salariul brut merge la stat), regula ar trebui să fie o reducere la 20% ( cred eu de bun simț), iar dacă un cuplu are 2 copii, salariul să crească cu un 15% ( adică dacă ia 2000 lei, să ia 2300), dacă are un copil 10%( adică 2200), dacă are 3 copii 25%( adică 2400). Bun, pe lângă asta, se poate facilita prin granturi achiziția sau construirea unei case( inclusiv renovare, extindere, etc )… ( sumele de mai sus sunt demonstrative, nu reprezentative).
    b) repatriere: facilitarea reconstrucției satelor pierdute și repopulare ( fiind o parte verde), reclădirea satelor părăsite poate reprezenta o variantă pentru cei din afară, spre exemplu: un cuplu din afară ( cetățeni români), vor să achiziționeze o casă reconditionată dintr-un astfel de sat, el oferă un depozit, 5% din valoarea casei, apoi plătește o rată lunară. Bun, ce muncește? În acele locuri se pot crea Hub-uri de inovație și cercetare( IT, știință, școli de pregătire și prevenire privind schimbările climatice, etc. )

    Eu aș sugera o investiție în crearea a ceva de genul Eden Project din Anglia, într-o zonă din România( aparte de ce am spus mai sus).

    Pentru repatriere e nevoie de crearea de comunități care să ofere sprijin în privința reintegrării, spre exemplu se pot face întâlniri tematice: cum protejăm mediul, ce aport avem fiecare în comunitate, cum ne educăm și reeducam, etc…

    Mă opresc aici, pentru că aș putea scrie o carte, dar acum întreb, mai are loc venitul universal dacă facem ce am scris?

    2
    3
    • #34 Comentariu nou

      Unii ar spune ca civilizatie in Romania ar insemna autostrazi, trenuri de mare viteza si piste pe care sa zburde bicicletele.

      Eu cred ca civilizatie inseamna ca romanii sa aiba dinti in gura, wc in casa si nu in fundul curtii, si haine ce nu sunt jerpelite.

      Sa ai autostrazi ca in Germania si wc in fundul curtii ca in Uzbeghistan ar fi un kitch grotesc demn de lumea a 3-a.

      0
      0
    • #35 Comentariu nou

      @Eugen
      In primul rand o corectie semantica: W.C. sunt initialele englezesti pentru ‘water closet’ (closet cu apa).
      Prin urmare ala din fundul curtii poate fi latrina, closet, umblatoare, cacastoare sau oricum altfel, dar nu W.C.
      Ideea expusa de tine are o oarecare logica, dar nu poti sa ceri unei populatii de 15 milioane de oameni sa ramana la civilizatia de acum 100 de ani, pentru ca 1200 de primari ai unor comune din tara au ‘uitat’ sa faca ce trebuie.
      Daca faci parte dintre cei ce isi duc copilul la o scoala cu latrina in fundul curtii, te-asi putea intreba cand ai candidat ultima data la primarie?

      0
      0
  10. #36 Comentariu nou

    Banii se castiga in mai multe moduri, nu doar din munca bruta calificata sau nu:
    – lucreaza banii pentru tine
    – responsabilitatea se plateste
    – riscul asumat mai mare se plateste (daca esti de partea corecta a lui)

    Mai e o chestie: cati miliardari sunt in Norvegia si cati sunt in Rusia, Romania, Serbia, etc.

    CB, mai scurteaza-le ca is plictisitoare.
    Cei care au nevoie de 10 ecrane pentru a demonstra ceva nu sunt neaparat mai destepti, dimpotriva.

    6
    6
  11. #37 Comentariu nou

    voi nu aveti ce face? Va invartiti in jurul cozii. Munca este singura sursa inepuizabila de bunastare, avere. Fiecare are tintele lui in viata. E adevarat ca unii sunt mai „ghinionisti” decat altii. Mediul in care te nasti iti defineste, in mare parte, existenta. Suntem supusi norocului ca orice fiinta de pe pamant. Ca o samanta care are norocul sa aterizeze pe un loc roditor, sau nu. Un venit minim va fi ca un loc roditor pentru cineva care vrea mai mult. Dar ma tem ca acestia sunt putini comparativ cu cei care se multumesc cu putin.

    2
    1
    • #38 Comentariu nou

      UBI e rău și UBI e bun. Cred însă că va trebui să implementăm o formă de UBI – daca nu din mărinimia inimilor noastre, atunci de nevoie.
      Ce facem cu oamenii neadaptați și needucați pe care societatea ii produce? Ce facem cu cei care nu există economic? Ce facem cu cei care sunt prizonieri într-un job prost plătit? Daca e fiecare pentru el, atunci o parte din aceștia vor găsi modalități de a-și îmbunătăți situația. Vor fura, vor tâlhări, vor migra, vor face și vor drege – contribuind la situația și așa abia gestionabila.
      Trendul in care bogații se îmbogățesc in detrimentul săracilor și cu ajutorul lor va continua, ori până dețin bogații mai toate resursele, ori până accesăm surse inepuizabile de resursă (space mining și alte SF-uri). Când dă foamea in populații mari… Iese cu morți și violență.

      In modelul actual, statul îmi ia prea mult la sută din salariu, după care îmi ia și TVA și accize din ce rămâne. Sărac, bogat, nu contează.
      In final, cu puținul rămas, contribui la bunăstarea generală a firmelor care vând produsele și serviciile de care am nevoie.
      În același timp, dacă o fabrică se dotează cu roboți, scăpă și de angajat și de taxe.
      Toți banii așadar merg ‘in sus’, și cu toții contribuim, in cel mai capitalist mod cu putință, la succesul firmelor din capitalism.
      Doar că rețeta asta de fapt descurajează munca și încurajează automatizarea. Descurajează efortul pentru succes individual și încurajează succesul firmelor.
      Pe acest succes al firmelor, pe o eficientizare a taxării, putem crea UBI in mod echitabil. Primești lunar cât să ai unde locui și cât să nu mori de foame, iar pentru restul muncești. Ești motivat să muncești prin mai puține taxe, iar din muncă obții o îmbunătățire notabilă a nivelului de trai.
      Banii necesari îi obții prin noi forme de taxare, prin eficientizarea bugetului, prin reducerea corupției.
      In final, nu mai moare nimeni de foame prin boscheți, și câștigăm toți (mai putin Bezos și alții, care sigur va fi un pic supi de scăderea profitului corporate).
      Momentan, aici suntem doar niste săraci care ne certăm între noi pe resursa puțină și finită pe care tot noi o generăm).
      Povestea complexă e de fapt aia cu matematica. Ochiometric, ne-ar trebui cam 25% din pibul actual că sa dăm 300-350 de euro pe cap de locuitor pe luna. Se pot obține o parte din bani pe care nu-i mai dam in formele actuale de protecție socială, alta parte din reducerea aparatului de stat, o parte din taxele generate de toți acești bani cheltuiți în piață. Chiar și așa, va trebui să taxăm lucruri noi (roboți, taxe din noua economie verde, altele). Complicat? Da. Imposibil? Nu. Probabil să se întâmple în timpul vieții noastre? Depinde de noi și de politicienii noștri, dar mai mult improbabil

      0
      0
  12. Dragii mei prieteni susținători ai UBI,

    Eu știu că voi aveți cele mai bune intenții – drumul spre iad e pavat cu ele dintotdeauna – dar sunt chiar fascinat, vă spun sincer, de încăpățânarea cu care refuzați să observați realitatea, să faceți legătura între teorie și practică.

    Fraților, de ce nu puneți în practică ce predicați?

    Sunteți mulți, ar trebui să vă fie simplu.

    Cât să fie un UBI rezonabil? 4000 de lei? 3000? Hai să punem 2000, să nu fie ștacheta prea ridicată.

    Adunați-vă 10 prieteni – sau 10 necunoscuți, că așa ar fi corect, dar animați de același ideal – și angajați-vă să plătiți unui al 21-lea, lunar, câte 200 de lei. Nu o lună, nu două – măcar vreo 5 ani. Oricum, nu o viață, cum ar trebui plătit UBI. O fracțiune de viață. Dați-i banii ăștia, lună de lună, an de an, necondiționat (Venit de Bază Necondiționat, da?) – deci nu contează ce face cu ei, dacă e angajat sau nu, dacă-i bea sau dacă-i investește în dezvoltare personală, banii-s ai lui și, o data plătiți, nu mai aveți niciun drept asupra lor.

    Vi se pare mult, 200 de lei pe lună? Păi de ce, mult? Doar nu vă imaginați că UBI ar putea fi plătit fără taxe mai mari? Dacă s-ar implementa la nivelul întregii societăți, 200 de lei pe lună ar fi chiar puțin. Am vrea noi, ăștia care plătim taxe, să fie numa’ 200, ehei!

    Vedeți? Asta e problema cu UBI și alte socialisme: merg cât sunt impersonale. „Să se dea”, „să se ia”. Gândiți-vă foarte personal când ați vrea impus acest sistem. Pentru ca alții să primească, ce ar trebui să fac eu? Cât m-ar costa pe mine? Îmi convine ideea? Păi ce mă ține s-o pun în practică?

    Hai să vedem primul falanster UBI, prieteni. 20 de oameni cadorisind un al 21-lea, lună de lună, an de an. Mai vorbim după.

    10
    5
    • #40 Comentariu nou

      😂😂😂
      Hai că mi-ai plăcut. Ești copt să devii politician, un Cazanciuc sau un Zetea, maeștrii „spinului” politic de la noi („învârtit portofelul”) ar avea de învățat de la tine!

      Noi am creat, Vlad, în ultimii 150 de ani, un *tip nou* de problemă: problemă distribuită. Una cu cauze și efecte multiple, răspândite în timp și spațiu, la care nu poți pune degetul pe ceva și să zici „asta e”. De exemplu schimbările climatice. Scăderea IQ-ului (efectul Flynn inversat). La acest tip de probleme nu e suficientă contribuția individuală: la al câtelea copac tăiat risc inundații? La a câta mașină la mine în oraș fac cancer de la poluare?

      La fel și în cazul nostru. UBI e doar un instrument prin care susținem, noi comunitatea, împlinirea potențialului ființelor umane. Un copil care merge în „teneși” iarna la școală și care e condamnat să rămână la coada vacii (de multe ori literalmente) are un potențial imens de a contribui la comunitate, dar acest potențial moare din cauze imputabile societății, nu lui. Un pui de „Dorel” din periferiile orașelor mari trece prin același proces de pierdere. Iar pierderea e a noastră, mai mult decât a lor.

      Or problemele distribuite au nevoie de cogniție distribuită pentru a fi rezolvate. Eu unul merge pe jos cât pot – dar asta nu rezolvă nici canicula din Timișoara nici tornadele din Bărăgan. Analog, maximizarea realizării potențialului uman nu e rezolvabilă prin inițiative individuale. Iar îndemnul tău la acțiune individuală („falanster”, ha?) e pe cât de nepotrivit, pe atât de înșelător. Ia mergi și tu pe jos de unde stai până la radio, să te văd cât de mult reduci vipia din București.

      Nu, Vlad, nu e unii sau alții; e de „noi toți”. Iar *asta*, mai mult decât orice temeri personale, pune UBI „at odds” cu capitalismul, care e un sistem esențialmente „eu și numai eu, fuck the rest”.

      0
      0
    • #41 Comentariu nou

      Hmm , in problema asta sunt indecis ,dar nu as acorda bani . Întâi de toate orice scenariu nu este plauzibil într-un stat corupt, al cărui scop este îmbogățirea unei pături de oameni privilegiați. Second of all ,problema cu sursa banilor eu cred că e rezolvabilă prin impozit diferențiat + un stat care își colectează bine taxele. In al treilea rând, cred că statul poate oferii mai degrabă servicii, nu bani. Nu doar acces la educație și sănătate ,dar și cantine sociale , îmbrăcăminte și spații de locuit. Aceste servicii nu ar trebui sa fie luxoase, sa fie vârful comodității ,dar sa îți permită să trăiești o perioadă până treci peste perioada dificilă a vieții (posibil accesul la servicii sa fie condiționat de urmarea unui ciclu de învățământ sau sa fie temporare ,pe baza unei analize a unui asistent social ). Mă gândesc la scenariul unui tânăr orfan sau provenit din medii defavorizate, dupa vârstă de 18 ani este complicat să își permită intreținerea proprie și să facă o facultate grea în același timp.

      0
      0
    • #42 Comentariu nou

      Calcul simplu: UBI 500e pt fiecare cetatean. 500 * 19 mil locuitori = 9.5 miliarde de euro pt UBI la toata populatia Romaniei, adica ~3.8% din PIB. 3.8% pe care oricum statul ii cheltuie ampulea pe tot felul de cacaturi. Probabil o sa zici ca daca toata lumea ia UBI o sa scada PIB-ul, ca nu o sa mai lucreze multa lume. Total fals. Cei mai multi lucra de se rup ca sa aiba 2000 lei pe luna sa supravietuiasca, avand acest minim garantat pt supravietuire, multi din ei o sa treaca la nivelul superior si vor lucra ceva ce produce/plateste mai mult, deci PIB-ul va creste. Eu zic ca merita incercat, un experiment de 5 ani macar, 4% din PIB, nu ar fi mare pierdere..

      0
      0
    • #43 Comentariu nou

      Alex, așa e. UBI e un instrument doar, cu care atingi un scop. Modalitățile enumerate de tine sunt – măcar ochiometric, fără să fi văzut studii – la fel de bune. În final, îmi închipui că diverse comunități vor alege feluri variate de acțiune, scopul rămânând același: să sprijinim toate ființele umane să-și împlinească potențialul, dacă asta vor.

      0
      0
    • #44 Comentariu nou

      Vlad, tot cu teoria si cu PIB-u te-au luat. Astia tin cu greierele in Greierele si Furnica.

      0
      0
    • “4% din PIB” nu există, ei trebuie luați de undeva.

      0
      0
    • #46 Comentariu nou

      Adi, anul are 12 luni; total anual este în jur de 47% din Pib.
      Mie imi pare ciudat ca discutam de o problema individuala (sărăcia) și căutăm o solutie universala.
      Dacă obiectivul este sa nu mai ai copii defavorizați de exemplu, primul lucru este sa ai un serviciu de Protecția copilului care sa știe și sa analizeze pe bune situația. Dacă tu ai up părinte alcoolic de ex, UBI face fix 0 pentru copil. E drept, pt unii e fix ce trebuie dar nu exista o soluție universala deoarece omul nu e programabil. Fiecare rezonează la ceva, unii la bani, alții la rușinea societății etc.

      Doar Stick sau doar Carrot nu functioneza, o combinație poate

      0
      0
    • #47 Comentariu nou

      Mircea, „stick-and-carrot” e Teoria X, care a murit imediat după anii ’70. Dacă vrei să afli care-s motivele pentru care muncesc oamenii, caută-l pe Daniel Pink pe site-ul TED sau caută-i cartea, „Drive”. O să te miri cât de departe e „înțelepciunea tradițională” de adevărul științific.

      0
      0
  13. #48 Comentariu nou

    Și un off-topic. Tu, Vlad, zici așa:

    „[…] progresul are ceva și din selecția naturală, orice s-ar spune. Așa cum natura evoluează prin încercare și eșec […]”

    Pentru prima dată în istoria de 4 miliarde și jumate de ani a planetei ăsteia, o specie – specia umană – deține știința, instrumentele și informațiile necesare pentru a nu mai lăsa evoluția la voia întâmplării oarbe. Știm cum – testat, științific – și putem controla evoluția, inclusiv biologică / neurologică, ființei umane către ce direcție dorim noi. Cu unealta asta imensă la îndemână noi ne zgârcim la un pumn de euro???

    5
    2
    • #49 Comentariu nou

      @CB
      Nu cumva esti cam prea sigur ca suntem PRIMA specie cu inteligenta superioara evoluata pe Terra?
      In fond stim ca au fost mai multe glaciatiuni.
      Si, cel putin la nivel teoretic, in fiecare interval dintre doua glaciatiuni, s-ar fi putut dezvolta o specie cu inteligenta superioara!

      0
      0
    • #50 Comentariu nou

      😂😂 Așa e, nu știu sigur dacă suntem prima. Dar, din moment ce actualmente n-avem nici măcar arheologie care să arate ceva, pot presupune că n-au avut cine știe ce succes, nu?

      0
      0
    • #51 Comentariu nou

      @CB
      De care arheologie vorbesti?
      In Ungaria NU exista arheologie! Nu au interesul sa se stie ce a fost inainte de Atila Hun!
      In Romania, in jurul Ostrovului, la fiecare aratura (de primavara sau de toamna) discurile scot din pamant ceramica antica.
      NIMENI nu e interesat de ea.
      Care situri’arheologice au fost ‘gasite’ in timpul constructiei autostrazilor?
      La inceput inca mai erau anuntati istoricii, in ultima vreme….

      0
      0
    • #52 Comentariu nou

      @CB
      Intr-o postare mai sus, ne ‘certi’ ca au fost (in evul mediu si nu numai) teorii contestate care abia de curand s-au dovedit valide.
      Acum spui ‘Dar, din moment ce actualmente n-avem nici măcar arheologie care să arate ceva, pot presupune că n-au avut cine știe ce succes, nu?’
      Nu ti se pare ca te combati singur?
      Sau macar ca imi dai mie ocazia sa te combat?

      0
      0
    • #53 Comentariu nou

      Pricinosule, combate-mă cât vrei. Eu sunt de vină – am folosit „arheologie” ca prescurtare pentru „artefacte arheologice” (cum zicem „lenjerie” pentru cearceafuri, fețe de pernă etc) și nu m-am mai gândit că și știința în sine tot la fel se cheamă. My bad.

      0
      0
    • #54 Comentariu nou

      @CB
      Eu nu m-am referit la forma, ci la fond.
      La faptul ca tu ai presupus ceva pe o lipsa de probe in alta directie.
      Asa cum se presupunea ca pamantul este plat, sau ca este centrul universului.
      Evident, chiar si dupa ce s-a demostrat contrariul, inertia mentalitatilor a mai persistat.

      0
      0
    • #55 Comentariu nou

      @CB
      Mai astept un raspuns de la dumneata, la un comentariu ceva mai sus (#comment-243583).

      0
      0
  14. #56 Comentariu nou

    Aaaa

    Mi se pare ca articolul lui CB pleacă de la unele ipoteze total greșite sau de la ridicarea unor probleme punctuale la rang de vina capitala. Luate pe rând problematice mi se par următoarele ipoteze:
    1. Este greșit sa spui ca salariul minim este un “ajutor” și în schimb ar trebui sa ne gândim la el ca la un “venit constant care sa iei ofere un venit decent”. Din punctul meu de vedere trebuie sa facem distincția între salariul minim și venitul minim. Primul are un rol normativ, protejând muncitorii necalificați sau la început de cariera de exploatarea din partea patronilor care având o putere disproporționată de negociere ar putea sa împingă salariile și mai jos decât sunt acum. Al doilea este o plasa de siguranță oferită oricărui cetățean în eventualitatea în care din varii motive nu mai poate munci ( boala, șomaj etc). Privite astfel nu cred ca putem vorbi despre venitul minim garantat altfel decât ca un ajutor. Problema pe care o văd cu privire la venitul minim garantat este afirmația ca trebuie sa iti asigure un “trai decent”. Afirmația asta, în lipsa oricărui alt indicator cantitativ, nu face decât sa politizeze tema: vor fi unii care vor zice ca astfel încurajăm lenea, iar alții care vor zice ca încurajăm exploatare și individualismul. În realitate dacă am lega acest venit minim garantat de un indicator economic precum valoarea medie a cosului de cumpărături, și am ajusta acest venit trimestrial/anual atunci cred ca problema ar fi ca și rezolvată. Dacă adăugăm și serviciile de baza ( îngrijirea medicala, educația, accesul la utilități de stricta necesitate, transport etc.) în pachetul de beneficii aș fi de părere ca o astfel de viață ar fi o viață decenta. De asemenea nu văd necesitatea extinderii acestui pachet către toată populația. De ce sa arunci cu bani in ajutoare pentru oameni care nu au nevoie de ele. Legat de salariul minim – care în mod normal ar trebui sa fie peste venitul minim garantat conform definiții de mai sus – înțeleg ca problema sugerata de autor este ca nu iti poate asigura un nivel de trai mediu – “două sau mai multe joburi ca să trăiești cât de cât – nici măcar „decent”, de multe ori”. Realitatea este ca într-adevăr societatea evoluează și cernitele pieței de munca evolueaza. Da educația, aptitudinile și abilitățile noastre depind de foarte multi factori care de multe ori ne sunt extrinseci ( contextul social, rasa, inzestrarea genetica, moștenirea părinților etc.), dar a nu răsplăti diferit oamenii în funcție de abilitățile și cunoștințele lor mi se pare un rău infinit mai mare pentru întreaga societate. Astfel problema care trebuie rezolvată nu tine de cât primește fiecare pe statul de plata, ci cum putem face sa reducem la minim handicapul dat de backgroundul diferit al fiecărui individ. Și mi se pare ca tocmai politizand ideea de venit minim garantat sau salariu minim, nu ne facem treaba cum trebuie. Politicienii vor fi mai mult decât mulțumiți sa vorbească populist pe acest teme, pentru ca în realitate din punct de vedere economic lucrurile stau foarte simplu – orice venit minim am alege, dacă va fi oferit tututor oamenilor, inflația va acționa în așa fel încat el nu va permite o viață decenta. În loc sa vorbim despre lucruri utopice, ar trebui sa ii tragem pe politicieni de gât pentru calitatea slaba a serviciilor oferite de stat, pentru diferențele de calitate între serviciile de educație de la sat vs oraș, de diferențele de calitate a serviciilor medicale ( sau inexistenta lor ) la sat vs oraș, despre calitatea actului de justiție și influenta pe care ți-o poate oferi o avere mare etc. Acestea sunt din punctul meu de vedere problemele structurale pe care le are societatea noastră. În rest, statistic, intr-o lume reala, vor fi oameni bogați (fie ca sunt antreprenori sau funcționari ai statului) și oameni săraci.
    2. În aceeași idee e greșit sa legam venitul de ideea de contribuție sau cata valoare oferă un individ societății pentru ca nu putem cuantifica întreaga paleta de metode prin care omul contribuie în societate. Părerea mea este ca acest punct este mai degrabă filosofic dar într-un mod forțat. Venitul nu este echivalent cu valoarea omului. De asta avem drepturi fundamentale, pentru omul are o valoare intrinseca care nu poate fi cuantificata într-un fel anume. De asemenea a lucra nu este echivalent cu a aduce o valoare societății iar salariul nu este echivalent sau propotional cu cantitatea de valoare pe care o aduci societății ci cu cât de rare sunt abilitățile tale relativ la nevoile pe piața forței de munca. Dacă am fi în război, iar munca ta este de a fi pilot de avioane, care necesita o calificare mai înalta dar care are ca scop final acela de a ucide alți oameni, faptul ca ești plătit mai bine decât un soldat de infanterie, nu înseamnă ca aduci mai multa valoare societății.
    3. Averea este concentrata în mana celor 1%, drept urmare avem parte de un capitalism dezlănțuit. Iarăși nu văd o problema ca averea sa fie concentrata în mana unor oameni, atât timp cât averea respectiva este câștigată cinstit și taxată la fel ca pentru restul oamenilor. Este normal ca atunci când treci de un anumit prag de capital sa produci mai mult capital pentru ca ai mai multe mijloace la dispoziție: poți angaja oameni, ai acces la resurse, banii produc bani prin simplul fapt ca ii ai ( dobânzi, investiții etc.). Problemele pe care le are societatea curenta nu sunt legate de avere ci de o justiție echilibrata ( oarba la cine are averea cea mai mare – de exemplu cum ar fi dacă în proces nu ai putea angaja un avocat sa iei reprezinte interesul ci ți s-ar aloca unul din oficiu, indiferent de citi bani ai. Pana la urma rolul avocatului ar trebui sa fie acela de a se asigura ca ai parte de un proces corect, nu sa te scoată basma curata prin tot felul de tertipuri procedurale), ce ar fi dacă toate școlile private sau de stat ar avea un număr proporțional de studenți fără taxa etc..
    4. Capitalismul dezlănțuit presupune imbogatirea/dezvoltarea nelimitata cu resurse limitate. Cred iarăși ca este o ipoteza greșita. Economia creste prin simplul fapt ca populația creste, de asemenea economia creste prin simplul fapt ca oamenii ies din sărăcie. Economia creste prin faptul ca devenim mai eficienti în consumul resurselor. O economie bazată pe ipoteza ca nu putem creste pentru ca avem resurse limitate este tot ce am avut pe parcursul existentei omenirii pana la revoluția industriala. Nu ne batem capul cu creșterea economica pentru ca de fapt resursele sunt limitate, drept urmare mai bine invadam alta țară și le luam resursele lor. Dorința pentru creștere economica nu este rea în sine și nici nu cred ca presupune implicit un consum mai mare de resurse.
    5. Planeta nu poate susține creștere infinita. Aș zice ca e mai degrabă un sofism aceasta afirmație. Nimeni nu poate vorbi în mod real de creștere infinita, pentru ca infinitul nu e un lucru tangibil. De asemenea dacă privim din perspectiva populației, unele modele sugerează ca populația se va stabiliza la un maxim de 10 – 11 miliarde. Cum spuneam și mai sus, creștere economica nu implica mai neaparat resurse mai multe. Este foarte posibil ca în viitor sa producem energie prin fuziune nucleara. Acest lucru va schimba foarte mult raportul dintre creștere economica și consum de resurse.

    Plecând de la aceste ipoteze, autorul începe sa discute despre contribuția nevazuta a oamenilor pentru a justifica un venit minim universal și despre lipsa de rasplata a potențialului. Da, sunt de acord ca putem contribui în societate în mult mai multe moduri decât prin munca. Putem de exemplu sa fim cetățeni de calitate și sa nu ne claxonăm în trafic, sa nu ne furam unii pe alții, sa ajutam pe cei din jur la nevoie, sa ne ajutam părinții la când ajung la bătrânețe sau sa ne ajutam între noi în familie. Dar tocmai aceste contribuții voluntare ne fac oameni, iar transformarea lor în inputuri economice ne-ar face mai putin oameni și mai putin liberi ( uitați-vă la modelul chinez care răsplătește comportamentul “corect” prin “puncte sociale”). De asemenea astfel de contribuții au o valoarea morala superioara și sunt o rasplata pentru sine tocmai ca sunt voluntare. Am mai vorbi oare de eroi dacă pentru ca am salvat un om de la moarte primesc bani ( poate o astfel de rasplata ar încuraja la un moment dat acțiunea inversa, sa pun pe cineva în situații periculoase tocmai pentru a interveni ulterior)

    Se aduce al un moment dat exemplul managerului rău sau a CEO-ului care exploatează angajații pentru propriul bine. Da astfel de situații sunt, dar un salariu minim garantat nu ar rezolva problema. Adică care ar fi ideea, dacă m-a supărat azi șeful îmi dau demisia pentru ca oricum am de la stat bani pentru un trai decent? E ok, poate ii oferim angajatului o putere mai mare de negociere, dar trebuie sa nu uitam ca sunt și angajați leneși sau care au un comportament toxic pentru colectivul în care se afla. Venitul minim garantat nu este soluția ci reaprinderea ideii de sindicat. Este într-adevăr o problema cel putin când vorbim de corporații lipsa sindicatelor. De cele mai multe ori acestea au fost înlocuite cu forumuri ale angajaților, însă acestea au mai degrabă un rol decorativ. Pe de alta parte, cel putin în România avem o problema cu sindicatele în sine, pentru ca ele au devenit o sursa de putere politica pentru liderii lor. Este așadar nevoie de o reorganizare a muncitorilor în structuri care sa le dea putere mai mare de negociere, însă cu siguranță venitul minim garantat nu rezolva problema.

    La final autorul sugerează ca chiar și o abordare de tip „broaden-and-build ” nu ar fi ok pentru ca tot ar fi persoane care au probleme legate de dependenta de alcool, educație sexuală etc. care tot ar fi excluse într-un final și doar UBI ar fi metoda absoluta prin care ii ajutam pe toți, dar în realitate nu o sa fie aplicată pentru ca suntem individualiști feroce. Aici nu văd decât o abordare dogmatica, în care suntem fixați pe soluție. O soluție care are darul de a fi simpla de conceput. Întreb totuși autorul dacă nu cumva vom fi și mai individulisti și indiferenti la nevoile altora atunci când vom avea argumentul ca “primești bani degeaba de la stat, descurca-te”

    7
    2
  15. #57 Comentariu nou

    Venitul e pe munca, ce ziceti p’acilea suna a pomana… Iar daca oficial ii zice pomana, nu venit, sunt de acord „sa se dea” si din taxele/impozitele ce le platesc eu… Dar sa fie oficial vorba de pomanagii… 😉
    De ce n-a mers la noi gaselnita aia a lu’ Socol cu „wage led growth”? Si macar teoria zice ca se si munceste pentru banii aia…

    Bonus: imaginati-va „beneficiar UBI” acel individ care e la birt cu bautura in mana in timp ce pompierii-i pompeaza apa din casa proprie dupa o inundatie… cred ca ati vazut indivizi d’astia…

    4
    2
  16. #58 Comentariu nou

    Ma surpinde acest articol, zici ca e scris de o persoana total opusa in gandire lui Petreanu.
    Sau poate Petreanu s-a maturizat si nu se mai comporta ca un copil.

    1
    7
  17. #60 Comentariu nou

    Sunt state care pot sustine un venit minim garantat doar pt ca existi. Tarile nordice, tarile din golf. Tari cu clima naspa si populatie putina. Romania nu poate. Suntem multi, nu avem resurse speciale pe care sa le vindem, suntem in pluton. Ca om pornit de jos si care a tras tare ca sa ajunga in clasa de mijloc, nu sustin nicio forma de venit minim doar pt ca existi. Poti muri de foame din partea mea, n-am nicio retinere. Singura forma de socialism pe care o accept este educatia – educatie gratuita, garantata, pentru oricine. Vrei sa inveti, sa te dezvolti, perfect. E gratuit totul. Educatia te ajuta sa reusesti ca om.

    6
    6
    • #61 Comentariu nou

      totul este gratuit pentru beneficiari doar daca platesc altii!
      si-a dat seama pana si ministrul ”genunche”!

      0
      0
  18. #62 Comentariu nou

    Am avut recent o discuție cu cineva legat cumva de subiect. Daca e bine că oamenii să fie forțați cumva să muncească.

    Prietenul meu susținea că nu, cel puțin nu că acum. Progresul tehnologic ce se vede deja va putea sa robotizeze masiv aproape orice forma de munca umană. Oamenii vor alerga da facă fix ce vor ei să facă. Prietenul meu se gândea la arta, știință, filosofie, chestii manuale făcute din pasiune și așa mai departe.

    Eu nu puteam să mă gândesc decât la Wall-E.

    Pentru cei care nu ați văzut Wall-E.Incercati să îl vedeți, eu un film de animație genial, poate cel mai bun al ultimilor 20 de ani.

    2
    0
  19. #63 Comentariu nou

    ma mai apuc de ceva? cand intra ubi pe card? sunt cetatean si am drepturi!

    1
    1
    • #64 Comentariu nou

      @daddy
      E un pic mai greu de inteles dar, daca se adopta UBI, daca vom avea cu totii nevoile satisfacute, ce rost mai au banii? bancile? card-urile?

      0
      0
    • #65 Comentariu nou

      sau, ptiu, doamne fereste, munca?!

      0
      0
    • #66 Comentariu nou

      Aici te contrazic, munnca are rost.
      Singura forma functionala de UBI pe care o cunosc (din care lipsesc insa banii), sunt grupurile de Amish din America de Nord!
      Doar ca sunt blocati cu civlizatia la nivelul anului 1800!
      Nu contest, s-ar putea sa fie mai fericiti decat noi.
      Ma intreb insa, de ce nici teoreticienii UBI si nici autorul articolului de fata nu sufla un cuvintel despre aceste grupuri?

      0
      0
  20. #67 Comentariu nou

    Precum Marx,Engels sau Lenin,oameni care n-au muncit niciodata dar care au creat teorii uriase despre cum s-o faca altii,autorul,ONG-ist “ de profesie”,adica un “ business” care nu produce nimic si traieste pe baza de donatii si “ fonduri nerambursabile”,traieste visul neomarxist al “ implinirii universale”,in care toti sa fim egali,daca nu in bogatie,macar in mizerie.Evident,pe banii alora care se “ injosesc” muncind si care n-au timp de revelatii egalitariste gen Che Guevara.Asa imperfect cum e el,capitalismul e singura orinduire sociala apropiata,ca functionare,Mamei-Natura.Orice inventie a omenirii n-a facut decit sa incerce sa copieze mersul naturii si creatiile naturii-pentru ca singurul lucru apropiat de perfectiune si catre care tindem.Natura,reprezentanta suprema a “ ordinii perfecte” e structurata in lanturi trofice,in care aia din virf ii maninca pe aia de sub ei.Intotdeauna va exista un APEX-pradatorul suprem fara dusmani naturali.Lumea a fost creata diferit pentru a exista competitie,pentru ca moartea unora sa sustina nasterea altora,pentru ca eco-sistemul sa se poata propaga si autosustine aproape la infinit.Un sistem in care nimeni nu mai moare pentru ca altul sa traiasca nu se poate autoregla si va duce la dispsritia,in masa,a componentilor.Competitia si posibilitatea adaptarii a insemnat progresul omului ca speciei.Cind ele vor disparea,vom disparea si noi ca specie,pentru ca ceea ce ne tine in viata,indiferent de cit de evoluati sintem,e instinctul de conservare.Munca n-o cauti ca si hobby,o cauti pentru ca ti-e foame si sete.Si daca altcineva nu vrea sa-ti dea asta pe degeaba,trebuie sa fact ceva ca sa le procuri,ca sa supravietuiesti.A munci nu-i un act de libera-alegere,e doar singura cale legala de a-ti procura cele necesare supravietuirii fara a depinde de bunavointa altora.Inainte de a se gindi la “ acumulari materiale”,omul incepe prin a se gindi la nevoile “ basic”-apa,mincare,haine groase,un acoperis deasupra capului.Abia apoi poti emite pretentii de inavutire,atunci cind “ basic”-ul e asigurat.Problema e ca daca primesti “ basicul” de-a gata,garantat,nu mai exista motivatia formata pentru a merge mai departe,pentru ca instinctul de conservare nu-ti este activat.Si intervine “ dolce far niente”.Un exemplu la indemina despre VMG si alte bazaconii socialiste-de peste 50 de ani,emisfera nordica dezvoltata a pompat sute de trilioane de dolari in continentul Africa,si-o face in continuare.Pentru a-i ridica din saracia si mizeria endemica in care se zbat de zeci de ani.Practic,acolo nu exista notiunea de. “ serviciu”,business,salariu,etc.Doar 1 miliard de oameni care traiesc,de generatii,din ajutoare trimise,zilnic,de tarile bogate din Nord.50 de ani in care nu s-a construit vreo fabrica,vreo sosea,vreun spital sau aeroport altele decit alea ramase de pe vremea colonialismului.De ce?O sa spuneti ca nu se pot face fabrici acolo.Ba da,chiar s-a incercat,but guess what?Nu vine nimeni sa munceasca,nu exista cultura muncii sau a necesitatii de a te intretine din resurse proprii.De ce s-o faci cind zilnic sint aruncati din elicoptere saci de orez,zahar,faina,paturi,saltele,haine,ceai,conserve?Iar “ medicines sans frintieres” alearga dupa tine cu vaccinuri si medicamente gratis?Mai bine stai in coliba si puiesti 10-12 copii ,in timp ce barbac-tu e lat de atita fumat hasis.Ulterior,haidamacii vind la piata neagra toate produsele slea sruncate din cer si cumpara ,cu banii obtinuti,CD-playere cu muzica rap,ochelari de soare Ferrari,alcool,tigari si hasis.Plus vreo poseta pentru nevasta,adica exact ce le lipsea.A doua zi,dupa terminarea chiulabalei,incep,din nou,sa urle toti de foame.Si iar vin elicopterele cu “ bunatati” free si tot asa,de 53 de ani and counting.De-aia e Africa unde e si asa va ramine mereu.Pentru ca e totul “ de-a gata” pentru multi,aia mai norocosi.Cind s-o termina cu “ free”-ul,vor ajunge la echilibru natural asa cum au facut-o de mii de ani-omorindu-se si mincindu-se intre ei….(astea nu-s povesti de ONG-ist,astea-s vazute cu ochii mei vreme de creo 2 ani,de-a lungul Africii)…

    6
    4
  21. #68 Comentariu nou

    Forta fluviului lui Vlad e cu adevarat extraordinara.Strange toate lovelele la aia 1%.

    1
    1
  22. #69 Comentariu nou

    @CB ; @vlad

    societatea se schimba, iar discutiile de acum nu ne vor servii noua, ci copiilor sau copiilor copiilor nostri.

    acest subiect este prea vast pentru a putea fii cuprins intr.un articol si cateva comentarii. probabil acest subiect se va trata cel tarziu peste cativa ani la facultatiile de filozofie si de afaceri.

    problema cu ubi a aparut odata cu crearea inteligentei artificiale, digitalizarea la scara globala si capacitatea de eficientizare a robotizarii.

    am auzit la europa fm ca xiomi va crea o fabrica de telefoane complet automatizata. si trendul acesta este. incet dar sigur marea majoritate a fabricilor de productii vor prefera robotii in detrimenul oamenilor. analizati industriile auto.
    daca in momentul de fata, industriile auto asigura joburi pentru 20-25% pe verticala si orizontala, in urmatorii 20 ani vor asigura probabil pentru 5%. tendinta actuala este de trecere la masini electrice si autonome. sute de miliarde investite in acest domeniu. masinile vor fii probabil cum sunt trotinetele electrice astazi sau telefoanele celulare. va fii mai practic financiar sa cumperi altele noi decat sa le repari. eventual maxim le vei repara home. etc….

    pe scurt, adaptabilitatea oamenilor va fii tot mai dificila, oferta de locuri de munca va scadea tot mai mult, diversele persoane fizice cu capitaluri masive de bani vor domina si monopoliza sectoare intregi, diversele fonduri de investitii vor acapara si cumpara toate oportunitatiile de dezvoltare a diverselor sectoare de afaceri.

    lacomia este motorul capitalismului. acesta este maximul nostru ca specie?

    alta problema fundamentala este inegalitatea dintre cei bogati si patura de mijloc si cei saraci. nu am nici o treaba cu cei bogati, dar mi se pare cel putin obscen ca cateva persone sa detina averi care insumeaza produsele interne ale tarilor lor insumate pe ani sau zeci de ani. consider ca orice persoana care ajunge la astfel de capitaluri trebuie sa contribuie mai mult sistemelor (umanitatii) care i.au creat oportunitatile sa ajunga sa detina aceste sume exorbitante, nu doar un impozit pe profit de 10% . nu vorbesc de artificiile si ilegalitatiile de mascare si transfer a profitului sau de orice alta ilegalitate.

    coruptia a fost si va ramane o problema fundamentala.

    trebuie sa invatam sa taxam avutia, robotizarea, si inteligenta artificiala (atat a celor care o creaza cat si a celor care o utilizeaza).

    3
    1
  23. #71 Comentariu nou

    3 probleme mari:
    1. Abandonul scolar masiv din Romania plus o scoala neadaptata vremurilor sunt cea mai mare pierdere de potential pentru societatea romaneasca pe termen mediu si lung – mult mai mare decat lipsa infrastructurii.
    2. Trebuie gasita metoda de identificare cat mai clara a celor care au realmente nevoie de ajutor vs cei care nu vor sa munceasca. Coroborat cu primul punct trebuie ca statul sa faca pe dracu’n patru sa-i ajute pe copiii defavorizati, prin programe diverse gen o masa calda, after school gratuit, bani de rechizite/imbracaminte si mergand pana la ai lua din familii daca acestea nu pot sau nu vor sa le asigure copiilor conditii de studiu/educatie.
    3. Ne trebuie o impozitare in trepte a averilor mari, sa spunem de la 1 milion de euro in sus, ceva unitar la nivelul UE. Impozitul trebuie sa fie pe avere, nu pe profit, pt ca astfel le permiti sa foloseasca tertipuri.
    Vedeti vreun punct din astea pe agendele de discutii din societate?

    1
    1
  24. #72 Comentariu nou

    Preambul

    V-am citit cu plăcere!
    Pe undeva toți aveți dreptate, dar va mai dura până când fiecare cetățean al planetei se va naște ”pensionar”.
    Deocamdată predicțiile Forumului Economic Mondial pentru 2030, atunci când UBI ar trebui să funcționeze astfel încât să nu dețineți nicio proprietate și să fiți fericiți, se înscriu în agenda Marii Resetări ca o modalitate de reformare a capitalismului.https://www.weforum.org/agenda/2020/06/now-is-the-time-for-a-great-reset/
    Surprinzător, CB aproape transcrie temele Forumului Economic Mondial
    Din păcate capitalismul nu mai poate fi nici reformat nici resetat, iar o alternativă viabilă nu poate exista până când principiile naturale nu se vor aplica proprietății astfel încât să devină o formă de posesie condiționată de responsabilitatea socială si ecologică, prin returnarea profiturilor (într-o anumită cotă) direct spre programe de sustenabilitate economică și socială coroborate cu taxarea emisiilor de carbon.
    Momentan UBI nu poate fi o soluție ci mai degrabă o abordare capitalisto-comunistă catastrofală, pentru că cei care conduc lumea nu vor decât să găsească metode mai eficiente de control al maselor.

    La articol

    ”Societatea actuală nu e pentru toți, ci doar pentru câțiva”
    Dacă ar fi să privim din acest unghi, UBI nu ar face decât să mascheze și să adâncească problema.
    Aceasta fiind și concluzia finală a autorului motivată astfel:
    ”Și asta pentru că ființa umană este în mod definitiv și predictibil irațională. Chiar și când știm cum ar fi mai bine, fricile și emoțiile noastre ne împiedică să acționăm.”
    La acest enunț lucrurile trebuie totuși revizuite substanțial!
    Desigur nu trebuie să neglijăm emoțiile si temerile, mai mult sau mai puțin raționale, dar cauza principală este inerția, rutina ca un atribut al contextului în care ne derulăm viețile. Aici sunt incluse toate condițiile pe care se bazează toate proiectele noastre de viață pornind de la educație care include principii și valori până la angajamente, convenții, reguli legi si fapte de viață.
    Acesta este un context fizic, un curent social. Schimbarea reală a acestui context nu se poate face decât programatic.

    Aserțiunea că ființa umană este predictiv irațională face parte din categoria formulărilor magice contradictorii care oricât de progresiste și documentate ar fi, nu sunt decât un instrument programatic pentru alienare.
    Sintagma ”predictiv irațional” presupune o evaluare rațională a ceva ce este irațional. Ca atare nu se poate stabili o prevalență chiar dacă cele două contrarii nu sunt mereu în echilibru.
    Feriți-vă de aceste concepte menite să-i facă pe tâmpiți mândri că sunt tâmpiți în mod natural, iar pe cei care nu sunt să-și ascundă inteligența, pentru că acesta este cel mai scurt drum spre infern!

    2
    0
    • #73 Comentariu nou

      https://www.amazon.com/Predictably-Irrational-Hidden-Forces-Decisions-ebook/dp/B002RI9QJE/ref=mp_s_a_1_1?dchild=1&qid=1626872047&refinements=p_27%3ADan+Ariely&s=books&sr=1-1

      Asta-i cartea „Predictably Irrational” a lui Dan Ariely, unul dintre psihologii de frunte ai lumii actuale. O să-l anunț că a ajuns om de paie pentru reptilienii care conduc în secret lumea și că tu l-ai dat în vileag.

      Sau poți începe să te documentezi și să lași poveștile de speriat copiii la o parte. 😉

      0
      0
    • #74 Comentariu nou

      Pe scurt…
      Nu trebuie să-l anunți. Știe!

      Acolo unde se invocă prestigiul, despre care știm cât poate fi de subiectiv (irațional în acest caz), trebuie să acorzi o mai mare atenție.
      În cazul de față te poți înscrie cu ușurință, voluntar și din convingere în categoria definită ca predictibil irațional.

      Ar trebui sa te surprindă faptul că trendul pe care îl urmezi aparține „curentului social” care ne împiedică să schimbăm contextul de care ne plângem.

      Să fie doar o simplă coincidență?

      De la inventarea roții până la teoria relativității eu nu am găsit nimic predictibil și cu atât mai puțin irațional, fără a exclude emoțiile.

      0
      0
  25. #75 Comentariu nou

    Din pacate este adevarat, societatea nu prea mai are repere morale iar fiecare se descurca cum poate doar pentru el.. Cine nu se descurca este lasat in urma.

    0
    1
  26. #76 Comentariu nou

    @CB
    Încă aștept un articol în care să ne explici cum și de ce, în ”epoca consumerismului si a inteligenței artificiale”, suntem programați să fim predictibil iraționali (și să credem ca suntem prederminați astfel), cine profită, cum putem să ne protejăm și cum putem evolua.
    … poate pornind de la: ”21 Lessons for the 21st Century” BY YUVAL NOAH HARARI

    1
    0
    • #77 Comentariu nou

      ERATA:
      „prederminați” se va citi predeterminați

      0
      0
    • #78 Comentariu nou

      @Plain Sight
      Sunt de inteles situatiile in care degetele nu se impaca foatre bine cu tastatura.
      Cred ca sunt printre cei ce fac cele mai multe erori de acest gen.
      Va rog pe toti sa ma scuzati daca nu editez ‘erate’.
      Incerc sa scuz si eu, de fiecare data, astfel de erori, chiar daca uneori (nu este cazul aici) e dificil sa-mi dau seama care este versiunea corecta.

      0
      0
  27. #79 Comentariu nou

    Ideile de bază ale capitalismului nu s

    0
    0
  28. #80 Comentariu nou

    Ideile de bază ale capitalismului nu sunt rele și au funcționat o perioadă. Dovadă stau USA și Canada, tari ce au fost construite de emigranți ce au urmărit exact ideile astea. Nu are rost să luam la puricat istoria, e suficient să comparăm starea economică a acestor țări la început de secol 20 cu cea a Europei și să zicem Rusia. Tehnologia și sistemul bancar erau în lumea veche și totuși America de Nord a prosperat foarte rapid și a depășit lumea veche. Lume care a cunoscut comunismul (Rusia) și a cochetat cu forma light, socialismul.

    Ce s-a întîmplat pina la urma? Pai Europa a îmbrățișat socialismul in ultimele doua decade, o proporție destul de mare a populației a înțeles că cealaltă proporție muncește pe rupte și face bani pentru ca societatea să funcționeze și fără efortul ei. Proporția asta de „blazați” crește și nu pentru că oamenii devin conștienți de toate aspectele menționate în postare, respectiv creștere infinită imposibilă, resurse finite, bla-bla, save the planet, capitalismul nu funcționează la infinit. Nu, blazații ăștia sunt pur și simplu lepre, tigori sinistre, care de trei generații (după război încoace) au transmis lenea ca genă in ADN. Din oameni prosti, needucați, rezultă statistic copii prosti, needucați. Copiii imită comportamentul părinților, fac ce vad că fac părinții. Daca părinții nu deschid o carte seara, ci un pet de bere, nici copiii nu vor deschide o carte, ci tot un pet de bere cînd vor ajunge adulți. Europa încă mai asigură educație gratuită copiilor, pina la nivel înalt.

    In partea cealaltă a gîrlei situația a mers pe făgașul capitalismului feroce, descris în articol, iar rezultatul e la cealaltă extremă: educația e proastă și inaccesibilă tuturor in mod egal, la fel sănătatea. O societate cu peste jumătate din membri prosti și bolnavi nu are cum sa fie sănătoasă și prosperă decit prin metoda știută și testată câteva secole mai înainte pe alt continent: munca ieftina, SCLAVIE.

    Acuma nu pretind că dețin adevărul, doar exprim părerile mele, păreri determinate de o mentalitate formata de părinții mei, care m-au îndrumat să performez intelectual, ca singura posibilitate cu șanse maxime de a reuși în viata. Nici unul din colegii mei din clasele 1-8 nu făcut studii superioare sau vreo specializare profesionala, ba chiar abia au terminat liceul și evident că fac munci slab plătite. Unul singur, colegul meu de banca, a ajuns fermier gospodar ce muncește cam tot pământul din sat. O altă colegă, cu potențial intelectual mare (scria poezii), fata unui profesor din sat, s-a pierdut în mediocritate și nu și-a exploatat deloc potențialul.
    Dintre colegii de liceu foarte putini au atins un nivel profesional relevant. De ce? Toți au avut aceeași șansă teoretică, au urmat același liceu. Lipsa de voință, lipsa de motivație. De ce miliardarii ce și-au făcut singuri banii au aceeași poveste (pornit de jos, motivație, munca, succes)? Și de ce sunt puțini? Pentru că funcționarea societății nu permite atît de mulți miliardari, cum nu permite că toată lumea să fie extrem de educată. Inteligența și motivația se transmit și cumva genetic. Apoi mai există și interesul de grup restrâns, al celor favorizați, care fac tot ce se poate face legal și ilegal pentru a-si păstra pozitia favorizată in societate și a scădea și mai mult șansele altora de a devenit favorizați. Nu e nimic rău în asta. Așa functioneaza lanțul trofic în lumea animalelor. Doar că se pare că motivația de a deveni milionar este aproape zero statistic, tine cont de rezultatele de pina acum.

    Eu mi-am atins potențialul și ținta stabilită vag la terminarea studiilor. Fac bine ceea ce fac, nu vreau sa devin milionar, am o viață îndestulată, contribui destul de mult la mersul societatii și nu am pretenția că sunt erou sau cineva îmi datorează ceva. Sunt perfect conștient că toți cei care și-au propus să schimbe lumea nu o vor face statistic decît firav. Marii oameni de știință nu și-au propus să schimbe lumea, dar munca lor a produs schimbare, pas cu pas.

    Bun, există vreo concluzie? Există vreo organizare socială mai bună decit socialismo-capitalism sau capitalism pur? Că despre comunism ne-am convins că asigură eșecul total al unei națiuni. Concluzia o trage fiecare. Genetica face diferente, orice ai argumenta. Oricît ar încerca statul să educe populația, să ridice nivelul motivației personale, genetica și hazardul tot sunt mai puternice. Din păcate există riscul unei prabusiri totale a societății de la un punct incolo, iar la acest moment moment riscul este evident și palpabil. Omenirea e într-un proces predictibil (și prezis de oameni cu viziune) de prostire. Subiectul asta e deja exploatat in serialele SF, exista mereu o planetă pe care civilizația a atins apogeul și cu toată tehnologia de a muta stelele din locul lor sunt în pragul extincției, pentru că toată cunoașterea speciei nu s-a transmis de la un punct de cotitură încolo. No.

    2
    0
    • #81 Comentariu nou

      @Finch
      Asa cum s-a conturat deja din comentariile de mai sus, intr-o formula hiperrobotizata a activitatilor productive, bazata pe energie regenerabila, s-ar putea ajunge chiar la un soi de comunism (‘fiecaruia dupa necesitati’ – cum era odata o lozinca).
      Problema e ca pana atunci (sau pana acolo), ‘fermele’ solare si eoliene care sa asigure energia regenerabila, robotii industriali si cei domestici (androizi), soselele cu senzori dedicati circulaliei vehiculelor autonome, intr-un cuvant toata infrastructura necesara functionarii unei asemenea societati, trebuie realizata de catre oameni, iar singura organizare sociala care a demonstrat ca poate realiza acest lucru este capitalismul, fie el liberal (USA) sau social democrat (tarile nordice din Europa).

      0
      0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.