Milioane de ochelarişti din toată lumea datorează ceva din confortul lor artei fotografice şi unui chimist american norocos şi ros de curiozitate, care a inventat, la începutul anilor ’60, sticla fotocromică, adică lentilele care se închid la culoare în prezenţa luminii naturale şi care revin la gradul iniţial de transparenţă la lumină artificială. Stanley Donald […]
2000 de kilometri cu maşina într-o săptămână în Franţa şi n-am văzut nici un echipaj de poliţie. 900 de kilometri în România (până-n Botoşani) şi înapoi şi am numărat nu mai puţin de 12 maşini de poliţie cu radar. Stau poliţiştii ăştia ai noştri la pândă după toate regulile ambuscadei: prin tufişuri, pe după curbe, […]
Se spune că sunt două praguri de trecut pentru cei care vor să facă transmisiuni în direct la tv. Primul este să accepţi că e perfect natural să vorbeşti cu un obiect neînsufleţit – cu lentila camerei video – fără să ţi se pară c-ai înnebunit. Al doilea prag e să nu înnebuneşti când înţelegi […]
Dispare un mod de viaţă: transhumanţa. Românii (şi nu doar românii, fireşte, dar noi parcă mai mult ca alţii, pentru că alţii n-au Mioriţa) au trecut istoria cu acest fel de a trăi. Acum, prezentul nu mai suportă acest flux şi reflux sezonier de oameni şi animale. În drumul migraţiei sunt oraşe, reţele de transport, […]
Am auzit o dată un fotograf plângându-se: „pe vremuri, amice, vedeam genunchiul lăcustei; acum e mare lucru dacă mai văd lăcusta cu totul!” Am râs împreună cu el şi cu ceilalţi de faţă, dar eu cu jumătate de gură: purtam deja ochelari, 0.25, şi până atunci îi considerasem mai degrabă fiţă decât necesitate – mi […]
Louis CK are un sketch memorabil în care ironizează capacitatea nemărginită a oamenilor de a se obişnui imediat cu imposibilul, o dată ce acesta devine posibil. „Oamenii care zboară cu avionul sunt cei mai răi – zice comediantul. Se plâng întruna, o să-ţi zică «am stat în avion, pe pistă, 40 de minute, a fost […]
„Eu sunt masa cea bună, masa pentru zile de sărbătoare şi cine festive. În jurul meu v-aţi strâns la revederi şi la prime întâlniri – fraţi, copii plecaţi demult, reveniţi o zi, o seară pentru un prânz în familie. Aici au venit viitoare soţii şi foste viitoare soţii, mai mult sau mai puţin crispate de […]
Dacă în America inevitabile-s moartea şi Fiscul, în România inevitabile-s moartea şi Meseriaşul. Nu scapi, orice-ai face. Partea proastă-i că Meseriaşul apucă să te viziteze întodeauna înaintea doamnei cu coasa – uneori chiar şi de mai multe ori în viaţă. Chiar şi bebeluş inocent de-ai fi, tot se-ntâmplă să ţi se rupă un pivot, o […]
