Viața la țară începe în cratiță

Ione și cu mine ne-am mutat la țară și, deodată, am început să mâncăm sănătos – în sensul că gătim acasă (mă rog, poate că pluralul nu e tocmai potrivit aici, dar passons).

Partea bună a gătitului acasă este, cu puțin noroc, rezultatul – dar partea cu adevărat interesantă e procesul propriu-zis. E aproape științific, în unele situații – de pildă, aflăm care sunt temperaturile limită înainte (sau după) carbonizare pentru diferite alimente, sau care este delta te-ul necesar transformării fizico-chimice a unui anumit material din necomestibil în comestibil (e valabilă și reciproca).

Brusc, comoditatea unei fuguțe “până la mall, dragă, la șaorme” sau a prânzului comandat din sufragerie prin foodpanda ne-a devenit intangibilă. Acum economisim bani dar cheltuim timp. Câștigă papilele, pierd picioarele (niciodată nu mi-aș fi imaginat cât de mult stă un bucătar în picioare ca să gătească o friptură la cuptor).

Dar, una peste alta, e palpitant. Descopăr zilnic lucruri noi – din păcate, deocamdată doar prin încercare și, mai ales, eșec.

De exemplu, am aflat, în ultima săptămână, că orice durată totală de pregătire indicată într-o rețetă trebuie înmulțită măcar cu doi; că mai bine să-ți rămână ingrediente decât să nu-ți ajungă, pentru că nu-ți vor ajunge abia după ce s-a închis la magazin; că expresia “esențele tari se țin în sticluțe mici” are un corespondent cât se poate de pregnant în proporția condimentelor într-un fel de mâncare.

În fine, mă gândesc să deschid o categorie nouă aici, pe blog, poate chiar un forum, chiar dacă forumul nu mai e la modă; un loc în care să ne întâlnim noi, debutanții în bucătărie, exploratorii tuturor acestor mari și impresionante teritorii necunoscute dintre frigider și farfurie, bravii cuceritori ai lumii sosurilor bechamel, pasionații de bain-marie, perfecționiștii tăieturii julien și alchimiștii artei oculte a gătitului, căutătorii neobosiți ai tigăii filosofale care să transforme fără greș oul în omletă.

Un loc, deci, unde să pot deschide un topic nou, sub denumirea de “Știați că?” și unde prima postare să fie aceasta: știați că, pentru a desăra eficient varza murată înainte de a găti varză a la Cluj, e nevoie nu doar s-o lași peste noapte într-un vas cu apă, după ce-o tai mărunt, ci și s-o speli în apă fierbinte și s-o storci cu nădejde, de câteva ori la rând?

E?

 

33 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    Hai, Vladone, ca nu e chiar asa de greu sa gatesti! Nu e chiar o arta oculta, ci trebuie doar sa exersezi un pic. Si apropos de “mutat la tara”, de cand Corbeanca este tara?

    Thumb up 0
  2. da, e buna ideea. go ahead!
    si as adauga ca orice varza murata inainte de a fi preparata, ar trebui oparita. eu aleg sa n-o storc, mai ales cind o folosesc la sarmale, ci s-o las la scurs in sita. asta pentru a pastra foaia integra.

    Thumb up 0
  3. fără supărare, dar sunteți un pic amuzanți voi, oamenii care descoperiți roata și focul. sincer. nici nu-mi pot închipui cum poți trăi atât de artificial încât, în momentul în care faci ceva absolut banal, să spui: „wow, ce chestie!”

    Thumb up 0
    • tot fara suparare, de ce asa rautacios? nici eu nu imi pot inchipui cum o fi acolo, la inaltimile de unde, superior, va amuzati

      Thumb up 0
    • Oare ce faceau oamenii inainte de mall-uri, shawormerii, cheiefsiuri sau mecuri? … mureau de foame sau pur si simplu gateau?

      Thumb up 0
    • nu e nimic superior în a aminti că bucătăria, focul și oalele sunt invenții ceva mai vechi decât mall-ul. e drept, nu cu mult, așa că unii pot fi dezorientați asupra ordinii temporale :)

      Thumb up 0
    • corect @berenger. Si mai trist e ca unii n-au vazut in viata lor cum arata pe viu o vaca sau alt animal domestic. E probabil o dovada de civilizatie, hi-tech

      Thumb up 0
    • Partea de (re)descoperire a roţii şi a focului poate fi interpretată şi într-o cheie educativă: sănătatea începe în propria farfurie iar ce pui în ea poate fi şi motiv de satisfacţie personală aşa că ia mai lăsaţi domniile voastre comodele variante “moderne” de mâncare cumpărată de-a gata şi puneţi mâna şi faceţi cum făcea bunica acum 20-30 de ani. Iar pentru a face mai atractiv procesul este utilizat acel “wow factor” aşa încât şi cei care au făcut doar o “amărâtă” de omletă să aibă impresia că merită felicitări, pentru că într-un sens limitat chiar merită.

      Da, e trist să înveţi să găteşti după 20 sau chiar 30 de ani (evident nu e cazul “gazdei”) dar chiar dacă n-ai început la 2-3 ani precum copii lui Jamie Oliver accentul e nevoie să fie pus pe “cum să recuperezi cât mai repede?” nu pe “da, cum ai trăit, frate, până acum?”

      Thumb up 0
  4. si cu portarul ce-ati facut? :)
    la desarat ajuta si un codru de paine uscata pus in apa aia, iar daca ai inceput sa gatesti deja mancarea si ai fost mai generos cu sarea sau nu s-a desarat peste noapte destul, pune un cartof crud in ea ca s-o salvezi (saru’mana, mama, pentru trucurile mici, dar esentiale pentru sarea in bucate :).
    altfel, sa va priasca viata la tara!

    Thumb up 0
  5. Dar vrem si fotografii sa ne dam si noi cu parerea cumva ca de gustat, doar de apa in gura o sa avem parte.

    Thumb up 0
  6. Bine ai venit in clubul celor care traiesc la tara :). Daca ai nevoie de sfaturi iti stau la dispozitie…am ceva exprienta :).

    Thumb up 0
  7. Draga Vlad, te compatimesc :)
    Te plictiseai prin ograda si, deodată, zbanggg o idee: eu sunt varză in bucatarie, deci ar fi cazul să încep cu ceva cunoscut: VARZAAA a la CLUJ!
    Sa nu-mi spui ca esti din Cluj ca ar fi prea de tot coincidenţa!

    Thumb up 0
  8. partea proasta a mutatului la tzara e ca nu mai avem povesti cu portarul blocului :(

    Thumb up 0
    • Un motiv atât de important ar justifica periodice “vizite” ale vechiului apartament ca să nu se instaleze o naturală alienare de acest personaj savuros denumit oarecum misterios, portarul (Petrică e doar aşa, de aromă, ca să-l facă mai real şi mai uman dar de fapt el sălăşluieşte în zona dintre realitate şi ficţiune şi dintre om şi personaj de roman).
      Sigur se mai găsesc cunoştinţe în blocul ăla sau chiar foşti buni vecini care ar fi de acord să ofere astfel de ajutor (să se lase vizitaţi relativ des pentru ca rubrica “portarului” să aibă constant noutăţi) La o adică punem câte-un pol (20 Ron, pentru cei mai tineri) toţi ăştia de apreciem poveştile cu portari de pe Amar de zi şi sigur se rezolvă de-un apartament (chirie+utilităţi+extracheltuieli) în oraş (fiind din alt oraş era să zic Bucureşti) pentru “găzduirea” blogului şi a viitoarelor activităţi culinare, cu invitaţi sau fără, cu temă socială (nu se mai fac acele SoupNights? Dacă “ba da” atunci unde-s pozele?) sau mai puţin, cu scop umanitar sau caritabil (sigur sunt oameni care ar da 2 kg de cartofi sau un bon de masă pentru cei mai puţin norocoşi dintre semeni, iar acele ingrediente au nevoie de un loc pentru a fi procesate). Se acceptă IBAN, paypal sau număr de Vodafone “înfiinţat” special pentru acest scop (de când am auzit de serviciul M-Pesa vreau să-l văd pus la treabă pentru crowdfunding şi iată o bună ocazie de a testa marea.

      Cine a făcut efortul să citească până aici merită măcar un sandviş aşa că aştept cifrele de mai sus (IBAN/paypal/07xy zhtztz) Şi mă iertaţi de paranteze dar prea multe virgule ar fi arătat şi mai urât.

      Thumb up 0
  9. Cateva pareri:
    – Daca nu l-ai citit pe Pastorel, fa-o (De Re Culinaria si Gastronomice). Nu trebuie musai sa-i gatesti retetele, trebuie doar sa il citesti pana-l intelegi :)
    – Daca nu ai, cauta un Olexiuc si/sau Sanda Marin (Humanitas a scos o editie remarcabila). Si atat. Astea sunt baza (aproape) tuturor retetelor. Pana cand nu te simti foarte stapan pe gatit*, evita retetele de pe net. Unele sunt delicioase dar majoritatea bat campii :)
    – Timpii de gatit ti-i stabilesti singur dupa ce incepi sa-ti cunosti sculele (oalele si sobele…)

    */ Se cheama ca ai devenit stapan pe arta gatitului atunci cand citesti o reteta doar o data si te apuci de treaba fara sa te intereseze ingredientele, cantitatile, fazele, timpii si temperaturile. Deja le stii, le simti, ai inteles ce si cum ai de facut, odata ce ti-ai imaginat felul respectiv…

    Thumb up 0
    • citit, avem, dar ne mai şi alintăm :-)

    • Aveam o vaga banuiala :) Pofta mare’n continuare!

      Am zis ca, totusi, e un pretext bun sa-mi dau cu parerea, poate mai citeste careva si i-o fi de folos.

      Chestia cu mutatu’ la tara e tot o alintatura?
      Ca si despre asta am pareri :)

      Thumb up 0
  10. Se alinta… Gateste demential! Pot confirma si vecinii, daca pe mine nu ma credeti! :)

    Thumb up 0
  11. Acuma, na, dac-au zis-o vecinii, noi, astia, virtualii se cuvine sa tacem. :)

    Thumb up 0
  12. 1. Abia acum înţeleg de ce s-a îndoit oglinda aia.
    2. Nea` Petrică e bun şi la ţară, banuiesc că vreţi să vă luaţi vaca. Mde, vaca paşte fericită.
    3. Vă ţin eu la curent cu pergola aia mov. Uite, chiar duminică vreau să mă duc până la bibliotecă, o sa fac 8 km pe jos. De plăcere, prea autentic, prea ca la ţară.
    4. Nu ştiu cât de “la ţară“ e Corbeanca, dar…
    5. Ca unul care a trăit la Bucureşti mai ceva ca la ţară până pe la 16 ani (cartier Progresul, pentru cunoscatori) plus o grămadă de timp la vreo 30 km distanţă, eu o să sustin rubrica de “ce punem în oală“, nu cum procedăm cu ceea ce am pus. O să vă învăţ despre cultivarea a 300 mp de teren, plantarea pomilor şi culesul fructelor din ei, creşterea găinilor, ba chiar şi a unui purceluş. Şi cum iarba e cel mai bun aliment pentru acel purceluş – deci cum se culege buruiana de pe marginea drumului sau din solar. Ce, n-aveţi solar? N-aveţi grădină? Păi aia înseamnă la ţară??? Bleah, mai bine sub pergola mov.

    Thumb up 0
  13. O stimată domnişoară cunoaşte o rudă de-a mea. Majori amândoi, deja aflaseră şi cum stă treaba cu s e x u l.
    Fata născută şi crescută numai în Bucureşti.
    Mergem la ţară, să cumpărăm carne de viţel.
    Fata se uită lung la vacă, se uită la viţel, apoi întreabă candid:
    – Viţelul… e copilul vacii, nu-i aşa? :lol:

    Thumb up 0
  14. E un inceput. Nu multora le iese din prima, chit ca-i vorba de gatit sau orice altceva. ;)

    Thumb up 0