În octombrie anul trecut, Antena 3 a difuzat o anchetă semnată de Ioana Răduca – Români, străini în România. Ne-am întrebat atunci ce se întâmplă cu aceia care revin acasă după ce au muncit afară ani la rând – şi, evident, am constatat că fiecare se descurcă aşa cum poate, că aşa e ţara asta, mereu neputincioasă să anticipeze ceva.
Un segment important în reportajul din octombrie se referea la reintegrarea copiilor. O problemă delicată, pentru că ei sunt primii care resimt starea de a fi altfel la revenirea în ţară. Alte obiceiuri, altă cultură, alt bagaj de cunoştinţe, altă limbă, chiar. Prietenii, profesorii, mediul în care au crescut trei, patru, cinci ani sau mai mult dispar pentru totdeauna. Îi ajută cineva? Îi spijină cineva, altcineva decât familia şi, poate, câte un dascăl de prin şcolile unde ajung?
La aceste întrebări încearcă să răspundă colega mea de la Observator, Corina Crăciun, care a realizat o serie de materiale despre reintegrarea copiiilor aduşi acasă de părinţi alungaţi de criza economică.
Materialele din seria „Vreau să cresc în România” vor fi difuzate zi de zi, la Observatorul Antenei 1, începând de luni. Corina prezintă câte un caz şi urmăreşte problemele de adaptare ale fiecăruia. „Mă deranjează lipsa de respect a elevilor faţă de profesori – spune una dintre fetele intervievate de Corina. Acolo nu vorbeau urât şi nici nu răspundeau n-am chef când erau scoşi la tablă”. Iată o diferenţă, nu? Îmi imaginez ce crede copilul acesta despre locul în care a ajuns.
Ar trebui să ne-ntrebăm cu toţii ce se-ntâmplă cu aceşti copii şi, de asemenea, să tragem de mânecă statul român. Fără o preocupare coerentă, articulată, ei vor creşte ca nişte excluşi, pe la marginea societăţii. În cel mai bun caz, vor pleca din nou, imediat ce li se va oferi ocazia – dar asta, repet, este varianta optimistă. Pe celelalte le puteţi intui.
31 comentarii Adaugă comentariu
laudabila initiativa. nici nu vreau sa mi imaginez ce e in mintea copiilor alora cand se reintalnesc cu mizeriile din tara asta
Foarte simpatica ideea, Vlad. Eu personal, pe persoana fizica, trec prin aceeasi situatie dar imi vine mult mai usor pentru ca nu mi-am taiat legaturile cu „tara”. Ei insa da. Vorbesc probabil romana cu accent si chiar le scapa 2-3 cuvinte in spaniola sau italiana. Colegii se uita ciudat. Se sperie, nu-nteleg nimic si nici nu mai stiu care le e tara.
Trebuie sa faci un pic de echilibristica intre balcanism si occidentalism iar asta e o arta pe care, fara modestie, am inceput s-o stapanesc din ce in ce mai bine. Fara arta asta te arunci intr-una din extreme si nici una nu-ti este benefica.
Ca profesor , am avut ocazia , in ultimul an , sa am de a face si cu elevi intorsi din Italia , dupa patru sau cinci ani de scoala italiana . Se adapteaza destul de bine , asa ca nu inteleg rostul unor asemenea reportaje . Trebuie sa cautam sentimente de tristete si acolo unde nu exista .Pentru orice copil, favorizat sau nu , o ruptura de un colectiv , de prieteni de o cultura , este o mica tragedie . Si daca ar trebui sa cautam aceste mici drame , nici nu ar trebui sa mergem in Italia sau la elevii veniti de acolo. Avem parte de aceste situatii in fiecare zi.Doar o alta exploatare a unui senzational ieftin. Apropo de statul roman , ar trebui sa incepeti cu experienta statului italian in materie de reintegrare a ,,plecatilor” , in anii ’50 ,milioane de macaronari lucrau in Elvetia si Germania , au trait probabil acelasi sentiment de apartenenta la nimic , pe care il au probabil si romanii.Cu respect. plecatdeacasa.blogspot.com
@ Vio sa nu spunem ca acesti copii sufera din cauza ca parintii lor au fost obligati sa plece peste hotare ca sa nu moara aici de foame, sa nu spunem ca sunt mii de copii care au ramas in urma lor si care au fost cerscuti nu de o mama, ci de 200 de euro pe care i primeu lunar de la o tanti care muncea de se spetea in spania. sa punem batista pe tambal si sa zambim si sa ne prefacem ca traim intr-o tara minunata din uniunea europeana. sa inchidem ochii, pentru ca unii dintre noi o duc bine. mult prea bine
@ANDREI- sa spunem ca drame se intimpla in fiecare zi , in fiecare casa , in fiecare clasa .Nu punem nicio batista pe tambal , daca ne dam cu parerea despre un subiect ce urmareste sa arate ce ? sa mai stoarca romanilor o lacrima , si atit.Ii urmaresc pe copii in fiecare zi , vorbesc cu ei , stiu ca in spatele privirii timide sau incruntate se ascund nenumarate probleme sociale , familiale , materiale sau emotionale. Incerc sa inteleg . Atit . Fac acest efort zilnic . Nu ma pling . Imi place . Cu respect. plecatdeacasa.blogspot.com
Vio, îţi respect opinia, dar eu cred că e important să semnalăm ce credem că ar putea fi o problemă, apoi e important să dezbatem. Aşa merg lucrurile înainte, nu prin tăcere. Poate mai exagerăm uneori, dar mai bine decât să nu zicem nimic.
Interesantă ideea şi e o cauză care merită o campanie. Ar putea lua şi un premiu, cum a luat ProTV recent cu campania asemănătoare despre copiii lăsaţi acasă.
Mă întreb dacă există date privind dimensiunea fenomenului: câţi copii au revenit la şcoli în România după unul sau mai mulţi ani la o şcoală în străinătate? Aveţi idee dacă a strâns cineva astfel de informaţii?
Ovidiu – nu există date centralizate în acest sens. La Reporter Special, am întrebat fiecare Inspectorat Şcolar ca să ne facem o idee. Estimarea noastră e că sunt deja mii.
M-am saturat de campanii degeaba. Si nu pentru ca nu apreciz initiativa, ci pentru ca in Romania, noi nu avem o societate civila adevarata. Pacat.
Corect. Este mai bine sa nu zicem nimic . Cred ca va trebui sa urmarim reportajele si apoi sa vedem ce iese . oricum cred ca ati prins ideea mea . Nu vreau sa minimalizez rolul pe care-l poate avea suita de reportaje despre romanii din afara sau din tara ,dar nu mi s-a parut , cel putin acum , o ideea inutila . Cu respect.
Costin – ai dreptate, asta e o problemă foarte mare… Nici un fel de comunitate locală, nici un strop de atitudine, mai ales în oraşele mari…
Vlad, felicitari pentru campanie, dar e tare greu sa traiesti in Romania, doar stii. Sau nu ? 😆
Felicitari pentru campanie 🙂
am vazut 2 materiale. cu un baietel si o fata mai amre. super reusite. cel putin cel cu baietelul a fost super emotionant si super dulce copilul. nu stiu ce ecouri vor putea avea aceste materiale dar ferlicitari. foarte bine facute.
CINE CANTA MELODIA CE SE AUDE PE FUNDAL???????????
Parerea mea sincera este ca adevarata tragedie este faptul ca acesti copii sunt nevoiti sa SE INTOARCA in Romania. Excludem aici Italia, unde atmosfera este foarte ostila. Dar de exemplu fata aceaa care s-a intors din Portugalia… oare isi da cineva seama de la ce a plecat ea? Ce posibilitati de educatie avea acolo, ce locuri erau acolo, ce oameni… si a venit aici in lumea manelelor si a „shmekeriei”. Sau cineva care se intoarce din Franta. Sau din Belgia. Sau din Irlanda. Sau Germania. Sau chiar din Spania. Ori Grecia. Asta e tragedia, ca acesti copii sunt nevoiti sa se intoarca aici intr-o tara careia nu ii pasa realmente de viitorul lor si care poate si va deveni cat de curand si cat de dureros pt ei mormantul viselor lor. Eu personal am crescut in Romania, dar voi ramane in Franta (unde fac facultatea). Sincer, sa cresti in Romania este o tragedie. Si cui ii place aici la noi la birocratie, politicieni mafioti, majoritate manelista, saracie si dispret pt bunul simt si cei ce il au sa zica in continuare ca „aici e mai bine”. Cat despre cultura si religia stamoseaca, poti fi foarte bine Roman si in locuri mai civilizate decat Romania, unde, spre diferenta de Romania, cultura si religia stramoseasca a orisicui chiar conteaza.
Mici addenda. Exista o mare diferenta intre cei ce cunosc limba locului si cei ce nu o cunosc. Bineinteles ca unui muncitor in constructii nu are NEAPARAT nevoie a o sti. Unui elev ii este necesar. Cei ce si-au adus intai copiii in tara unde emigrasera si de abia apoi sau nici macar apoi nu s-au gandit la problema limbii sunt putin irresponsabili. Dar asta nu schimba teza principala: intre noroiul satului romanesc si cultura orasului occidental (si daca ar fi sa vorbesc din experienta personala, chiar si intre orasul romanesc si orasul occidental) obiectiv vorbind unui copil ii poate face mai mult bine strainatatea. Bineinteles, fara a cunoaste limba unui copil ii este greu a se integra. Dar atunci cand reuseste sa invete limba locului aceste probleme dispar. Un exemplu foarte bun in acest sens este chiar fata aceea careia ii lipseste „viata sociala pe care o avea in Portugalia”, prietenii de acolo etc. si nu intelege cum „elevii din Romania pot sa se poarte atat de nerespectuos fata de profesori”. Aici totul e limpede, ea a primit o educatie buna (din punctul de vedere al caracterului) acolo si aceasta buna educatie o impiedica a se integra aici, unde e nevoie de ceva mai putin bun simt pt a putea naviga eficient prin meandrele concretului. Deci faptul ca strainateatea ar fi o experienta traumatizanta este fals. Un examplu este chiar acest caz prezentat de aceasta campanie. Bineinteles ca pustani de 4 ani, 6 ani care au stat in occident 2-4 ani nu s-au putut integra. Dar pt cei ce au reusit sa-si faca o viata acolo (aici, din nou, cu exceptia Italiei datorita exceselor de nationalism de acolo DIN ULTIMA VREME), intoarcerea in Romania este adevarata experienta traumatizanta. As mai adauga ca am fost socat cand am auzit pe tanarul acela intors din Spania, acela care practica kick boxing-ul, ca s-a intors deoarece acolo „toate materiile se faceau la modul cel mai serios”. Dumnezeule mare!!! Adica…. e mai bine aici unde sa inteleg eu pe cale de deductie ca nu se face nimic prea serios in scoala (lucru pe care pot sa il confirm si eu, din proprie experienta). Faptul ca nu poti invata o limba desi te afli immersat intr-um mediu in care se vorbeste inteleg: unii nu pot, putini, dar exista oameni care nu pot. Dar mentalitatea asta, mentalitate care a produs si acest reportaj…. Mer*e! („Las’ ca tot mai bine e aici unde e mai rau si de altfel cel mai bine e nici sa nu incercam sa schimbam ceea ce e rau aici”) Cat despre pierderea caracterului romanesc in strainatate nu inteleg de ce s-ar pune problema: din experienta personala am obervat ca romanii din afara tarii sunt mult mai nationalisti decat cei din tara si mult mai interesati de CULTURA romana.
@jean din cate am inteles, baiatul cu kick boxingul s a intors pentru ca nu facea fata la scoala. el se concentrase pe sport si la scoala repetase chiar un an. el n a spus ca era rau ca se punea accent pe materii, ci tocmai asta a scos in evidenta, ca acolo orice lucrurile erau tratat serios. la fel si la kick box, spunea ca in spania colegii lui erau intereseati sa faca performanta nu sa invete sa dea cu pumnul ca sa faca scandaluri prin discoteci. imi dau seama ca tara asta nu ofera multe. cred ca si toti acesti copii si au dat seama de lucrul asta, dar paradoxal, se simt mai bine aici (personal nu intelg de ce). Cred ca o sansa pentru poporul asta ar fi sa se intoarca cat mai multa lume de afara si usor usor sa se schimbe mentalitatea noastra de melteni. stiu. este utopic ceea ce spun
@bianca daca aflii, spune ne si noua
reportajul este exceptional!!!!vreau sa felicit pe cei care au lucrat la el pt munca depusa si pt starea de emotie care cred ca au simtit-o cand au stat de vb cu acesti copii fara nici o vina care au trebuit sa suporte…. hai sa nu ii spunem chin pt ca in aceste aventuri se gasesc si niste placeri ale unei vieti traite intr-un mod poate zic eu in unele cazuri mai civilizat.Insa munca acestor copii de a se integrea in noile colective si a se supune altor legii scrise sau nescrise este irosita de parintii care datorita crizei finaciare instaurata hotatrasc sa se
intoarca in Romania.Odata ajunsi in tara natala dar cu o alta viziune si parare despre viata totul devine ciudat pt ei.Se vad in situatia sa sp ca Romania a suportat schimbari si ca nu mai e aceasi care o stiau.Uni dintre ei poate vor parasi din nou tara cu prima ocazie sau poate nu.Oricum ei nu merita aceste tratamente la care sunt supusi.Singura solutie este ca Statul Roman sa fie mai intreseat de adevaratele probleme cu care se confrunta aceasta tara.
cum se numeste melodia de pe fundal ?
Andrei ar trebui să ştiie 😉
:)) andrei nu stie. melodia se numeste track 6, e luata din videohlepere. discul 8 – RAMPANT DRAMA. mai mult nu stiu sa zic. nu o canta cineva anume si nici un slagar international nu cred ca este.
Buna tuturor. Va multumesc pentru mesaje si pentru comentariile voastre pro si contra referitoare la campanie. Am inceput aceasta serie de reportaje pornind de la o simpla stire. Cand a inceput acest fenomen, de reintoarcere a copiilor din strainatate, am mers la ministerul educatiei sa aflu daca au o strategie, un plan de reintegrare a acestor tineri. Mi s/a raspuns ca au un plan, prin care profesorii raman dupa ore cu acesti copii sa/i pregateasca, chiar daca nu primesc bani suplimentar pentru asta. Pe hartie, poate ca au, dar am fost tare curioasa daca se intampla acest lucru si in realitate. Asa ca m/am hotarat sa plec prin tara sa vedem daca e asa sau nu. Bineinteles ca nu este asa. Copiii au recunoscut ca nu au niciun sprijin din partea profesorilor, decat daca au facut meditatii contracost.
Asa a inceput campania mea. Am vorbit cu multi copii, de varste diferite si am constatat ca adolescentii au avut cele mai mari probleme, dar si cei care au stat mai mult de trei ani in strainatate.
Fenomenul reintoarcerii acestor copii ia amploare, mai ales pe fondul acestei criye econonmice. Situatia se schimba de la o luna la alta. In octombrie erau reinscrisi in sistemul nostru de invatamant 4500 de copii, in decembrie 7000, iar acum sunt 8500.
Mi/ar placea sa pot continua aceasta campanie sa vedem cum evolueaza lucrurile.
Prin aceasta campanie am urmarit sa preyentam povestile de viata ale acestor tineri, prin ce trec ei, cand sunt carati ca niste bagaje de colo/colo. Ar putea fi un semnal de alarma nu doar la adresa autoritatilor care ar trebui sa se implice, dar si pentru parintii care daca vor sa plece pentru cativa ani sa/si stranga niste bani, sa nu/i mai care si pe copii dupa ei, decat daca se hotarasc sa ramana definitiv acolo.
batista nr.1
batista number one
buna…stie cineva unde pot gasi videoclipul cu tipu care practica kick-box? ms mult
vad ca pe sait nu mai e. daca lasi o adresa de mail si ti l trimit eu.
buna andrei….daca poti te rog trimite video cu tipu din cluj pe adresa asta d email….sexyyc69@yahoo.com ms mult!
Salut Andrei, sunt radu boca tipu din cluj, vreau sa iti spun ca am fost la bucuresti in data de 20 noiembrie 2010 am participat la o competitie nationala de kick -box si am castigat medalia de argint,am iesit vice-campion la 81 de kg,am pierdut ,,la mustata,, medalia de aur in finala,vreau sa iti spun ca mi-am luat bacu din prima, am intrat la facultate la Babes Bolyai in cluj la zi si am reusit si pe plan sportiv,sper ca la anu sa castig din nou:D, multe salutari si Corinei Chiriac!
@radu ma bucur f mult pt tine. sunt convins ca la anul vei lua medalia de aur pt ca esti un baiat muncitor. ps. pe corina o cheama craciun, nu chiriac 🙂
ms mult andrei si scz pt greseala de mai sus:D