În recepţia unui hotel din Teheran am dat peste o nuntă. Mirele, mândru ca orice mire neştiutor, pilota în direcţia restaurantului o creatură mai înaltă ca el, care levita maiestuos, tăcut.
În jurul acestui cuplu orbitau vreo trei alte femei, însărcinate foarte probabil cu producţia amintirilor despre moment: una manevra o cameră, cealaltă un aparat de fotografiat, a treia orchestra ansamblul. Am fost uşuit cu încruntări din cadru şi m-am oprit în lateral, de unde am tras şi eu o imagine, două.
Întreaga agitaţie mi s-a părut, totuşi, fără rost. Puteau să pozeze şi să filmeze doamnele oricât, din mireasă nu se vedea nimic în afara mormanului de valtrapuri albe ce-i fuseseră aşezate pe cap. La masă, presupun că urmau s-o hrănească printr-un tub, ceva; cât despre… ahem, evacuare, nici nu vreau să mă gândesc.
De fapt, poate că mireasa însăşi era în cu totul altă parte. Până la miezul nopţii, cine să-şi fi dat seama?
Mâine, primul episod din povestea cu hijabul şi chadorul. Dup-aia mai vedem, că am treabă 🙂
4 comentarii Adaugă comentariu
Hm… la ei se joacă cearşaful?
Absolut – se marita fecioare sau nu se mai marita deloc.
Nici nu stii unde-i fata si unde-i spatele….poate merge invers pentru inducere in eroare (daca vre-un nebun vrea sa-i traga valul de pe „fata” ea e de fapt cu spatele). Bine ca nu te-au batut alea trei de aveau grija de mireasa. Vai steaua ta!
Multumesc mult pentru povestiri! Sunt pauza mea de cafea!
O prietena mi-a zis ca in Dubai se fac nunti secrete. Este nunta oficiala, dupa care numai cu familia sau persoane f apropiate se mai face inca o nunta in care mireasa se imbraca occidental. Poate o fi asa si in Iran.. Oricum, f trist 🙁