În Shiraz

„…în ziua aceea au trecut nişte străini pe stradă. Eu, în pragul uşii, la magazin, unde mama intrase să cumpere ceva, nu-mi mai amintesc ce, poate orez sau zahăr sau ce-o mai fi avut ea nevoie în ziua aia. Şi, cum îţi spuneam, au apărut nişte străini care cărau aparate foto după ei, umblau şi făceau poze. Unul s-a oprit la doi metri de mine, a pus un genunchi în pământ şi a-nceput să vorbească cu mine. Era cam moş, cu păr alb, şi ochelarist, şi nu ştiu ce limbă vorbea, dar zâmbea, aşa, la mine, aşa că m-am lipit de cadrul uşii şi l-am privit, că eram curioasă. A ridicat dup-aia aparatul şi a făcut câteva poze, repede, ţac-ţac-ţac, aşa, după care mi-a zâmbit la loc, tot de pe jos, şi eu mă uitam la el fix, fascinată, că nu mai văzusem străini la mine pe stradă până atunci, mă gândeam că poate e american, ştii? ca la televizor, şi vine să ne răpească, dar nu părea prea ameninţător. Am mai stat un pic, fără să zic nimic, eu, şi dup-aia a venit mama, m-a luat de mână şi am plecat de-acolo. Străinul ăla i-a zâmbit şi ei, dar mama nu i-a răspuns, nu vorbea ea cu străini pe stradă. M-am uitat în urmă, după el, dar intrase în magazin. Mă întreb ce-o fi fost cu străinul ăla pe acolo, pe la noi prin piaţă. Aveam vreo 5 ani pe-atunci, poate 5 şi ceva. Nu l-am mai văzut.”