M-am aşezat la un moment dat pe o bordură, să-mi schimb cardul, că se umpluse de clipe din Iran. În faţa mea, şi el pe bordură, un vânzător îmi zâmbea: un străin, ce mişto, mai rar aşa ceva, să-i zâmbim, să-i arătăm că noi, iranienii, nu mâncăm europeni.
I-am zâmbit înapoi: „stai aşa să-ţi fac o poză, vrei? Ştiu că vrei, ia fii atent, ţac-ţac, vrei să vezi? Hai să-ţi arăt.” M-am mutat lângă el, am umbrit cu palma ecranul camerei, i-am arătat: două cadre, un aer cam timid, ochi de-un albastru straniu. Mâinile, deformate de cine ştie ce boală veche. Mi-a întins-o pe dreapta, i-am strâns-o ferm – o mână subţire, uscată, curbată nefiresc. M-a privit direct în ochi, mi-a mulţumit.
De peste alee, trei pierde-vară îşi dădeau coate, aruncând cuvinte înspre noi, râzând cam gros, gen „te-ai scos, bă, Gogule, vedetă te-ai făcut, cine-ar fi zis, taman tu, ce pleaşcă a dat peste tine, Gogule!”
Ia să vă văd mai bine, şmecherilor. Vreţi şi voi în poză? Staţi oleacă. Ţac-ţac. Au tăcut.
Hai mersi şi pa, băieţi. Ah, apropo, vedeţi că şedeţi în scara măgarului. Asta da potriveală.
6 comentarii Adaugă comentariu
ce ghiul guzel si-au tras! :))
Vaaaai de capul lor… păi ăla e trotuar??? alea sunt borduri???
Ei lasa ca a trecut tancul de ora 4 pe acolo. De aia-i asa!
Ce sa-i faci daca ei nu le au cu afacerile primarilor de sector. Dar daca vin in vizita la noi invata ei se apuca de schimbat sezonier trotuarele.
Cei trei par ca o evolutie a stilului barbatesc iranian: de la mustata groasa la stilul mai wild si apoi fara nici un stil. Cel din dreapta nici nu pare a fi iranian.
Frumoase poze! Ei putea sa faci o expozitie de fotografie numai despre Iran.
Poza 1 este genială! Felicitări!
Zici că e un duh ieșit din lampă 🙂
Mi se pare ca are o privire de diavol individul din prima poza.
Da, dar dacă era, era Micul Satan, că Marele Satan e departe, peste ocean 🙂