🎧 Revoluția mea (I): 16.12.1989. Scânteia

Au trecut 30 de ani de la Revoluție. E un eveniment din ce în ce mai îndepărtat, care spune din ce în ce mai puține societății. Cât să urli, mereu, aceleași întrebări? Cine-a tras în noi, cine a inventat teroriștii, de ce, trei decenii la rând, n-au fost judecați și pedepsiți responsabilii pentru moartea a peste 1100 de oameni… Păi ce anchetă să se facă dacă la putere au fost, mai mereu, tocmai principalii suspecți?

Sunt deja noi generații pentru care Revoluția este la fel de departe cum era al doilea război mondial pentru mine: ceva cam nasol, care se-ntâmplase demult și despre care puteai învăța la școală, dacă n-aveai ceva mai bun de făcut.

Dar, pentru noi, cei care am trăit ca adulți căderea regimului Ceaușescu, zilele acelea sunt întipărite în memorie pentru totdeauna.

Acum vreo 12 ani am publicat pe primul meu blog, cel de pe Blogspot, o serie de articole prin care-mi descriam propria experiență în timpul Revoluției. Unii dintre voi poate le mai țineți minte. Le-am recitit nu demult și m-am gândit că poate n-ar fi rău să le reiau acum, dar într-o nouă formă: audio.

Ca atare, în următoarele 10 zile, voi publica în fiecare dimineață câte un episod audio dintr-un podcast dedicat acestei serii: Revoluția mea.

Podcastul este pe Podbean, aici, și poate fi găsit și pe Spotify, aici. Puteți da subscribe, dacă vreți (dacă nu, nu).

Nu vă așteptați la mari povești eroice, anchete și dezvăluiri extraordinare, hiper(!)-exclusivități șamd. Eu am trăit zilele acelea din decembrie 1989 ca sute de mii de alți români – în acțiune, dar nu în centrul acțiunii. N-am ajuns nici la CC, nici la TVRL, și cred c-am avut noroc, din punctul ăsta de vedere, pentru că, la cum mă știu, aș fi intrat foarte repede în bucluc, într-o perioadă în care buclucul se măsura în morți fără rost. Cred că îngerul meu păzitor a avut o grămadă de treabă în acele zile – probabil că el m-a scos din București chiar în ziua în care izbucnea revolta, că altfel aș fi fost pe tancuri, și probabil că tot el m-a oprit, în literalmente ultima clipă, să ucid un om.

Montajul episoadelor îmi aparține, deci fiți îngăduitori dacă ceva vă zgârâie urechile – mai puțin genericul seriei, care este făcut de amicul meu Cristian Matei “Sare”, căruia îi mulțumesc și pe această cale.

Azi, primul episod, care descrie, sumar, ce mă preocupa pe mine în decembrie 1989. De asemenea, veți face cunoștință cu personajele alături de care urma să trăiesc Revoluția. La fel ca evenimentele din decembrie 1989, intensitatea experiențelor mele va crește de la o zi la alta.

(încă aștept un ok de la iTunes pentru podcastul ăsta; când vine, zic.)

11 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    Să înțeleg că erai în anul doi? Știu că ai terminat Politehnica (me too, dar în ’85). Eu, în acele momente, eram scăpat de stagiatură și așteptam să “mă facă” membru de partid. N-am mai apucat… (sic!). Aștept cu nerăbdare continuarea…

    Thumb up 0
  2. Niciodată sa nu spui niciodată. Ușor de manipulat atunci ca și acum: “capitalismul a apus pentru totdeauna in România”

    Thumb up 0
  3. of..daca nu era mama, mama care tipa la mine….sa stau acasa..ai un copil…ramane fara mama…la cum ma stiu…nu cred ca mai eram in viata…

    Thumb up 2
  4. da, da. Parca ma aud pe mine.

    Thumb up 0
  5. Parca imi spui povestea mea… :) Doar ca eu am ramas in Bucuresti si am pazit gardurile uzinei IMUAB de “telolisti”, cu AKMul in brate pana in 25 dec. – nu am tras nici macar in aer :)) Toti cateii de partid si turnatorii devenisera pretinii revolutiei, erau dizidenti de mult daca ii ascultai… desi in 22 decembrie dimineata ne intrebau in sectie unde am fost aseara, cu cine suntem noi astia studentii si de ce mergem prin sectii ca agitatorii!?

    Thumb up 2
  6. Astept cu emotie continuarea seriei…
    Imi pare tare rau ca nu mai stiu ce face Semaca (porecla), colegul meu cu care am colportat la iesirea muncitorilor din fabrica si ne-am alipit cu cei de la uzinele 23 August si Republica . Atunci am rasuflat usurat si am stiut ca am scapat de Ceausescu.
    Stiam ca in 21 Dec. am fost filmati la Inter si vroiam sa fug in Yugoslavia daca nu cadea regimul… era planul de rezerva :D

    Thumb up 1
  7. Zici – Păi ce anchetă să se facă dacă la putere au fost, mai mereu, tocmai principalii suspecți?
    Pentru ca cei mai tineri, ca sa inteleaga, cei de la putere fac anchete? In ultimii 15 ani cei de la putere au blocat dosarul? Adica mai clar, basescu si iohanis? cine a dat nup? iliescu care urmeaza sa fie gasit vinovat desi se stie de mult timp ca e vinovat, a blocat cand era presedinte adica la putere insa basescu si iohanis nu au fost la putere?

    Thumb up 1
  8. Vlad Petreanu, cand a avut loc revolutia eram prea mica sa inteleg ce se intampla dar in scoala am invatat inca din cartile de istorie cu poza lui Ceausescu pe prima pagina.
    Totdeauna am cautat informatii referitor la acele zile, am ascultat povestile altora…parintilor… sa inteleg, sa cunosc ce s-a intamplat. Vreau sa-ti multumesc, relatarile tale sunt atat de profunde, simt ca si cum sunt prezenta si eu in mijlocul evenimentelor, este emotionant … Multumesc si astept cu nerabdare urmatoarele podcasturi!

    Thumb up 0
  9. Minunata idee si foarte bine prinse momentele. Asa a fost, imi aduc aminte bine. Aveam 32 de ani, terminasem stagiatura in invatamint, la tara, si gasisem un post de necalificat in Bucuresti. Eram convinsa ca viata mea se va desfasura ca si pina atunci, ba chiar mai rau, monoton, fara speranta. Explozia care a urmat a schimbat totul. Cita speranta aparuta deodata! Inca odata, splendida idee, foarte bine pusa in cuvinte. Multumesc, astept cu nerabdare toate episoadele.

    Thumb up 0