Copiii zburători din Orașul de Piatră
Se adună la apus, pe faleza din Stone Town. În fața lor, soarele coboară în oceanul auriu printre nori kitsch. Copiii zburători își iau avânt, zdupăind în picioarele goale printre trecători, și sar spre soare cu brațele întinse, ca și cum și-ar desface aripi imaginare. Plutesc două secunde prin aerul cald, apoi străpung apa și se scufundă. Pământul îi trage-n jos, aerul din plămâni îi ridică. O secundă, două, sunt din nou imponderabili, învăluiți de-un miriad de bule argintii, apoi ies la suprafață, chiuie, urcă pe scara de piatră alunecoasă a barcagiilor și o iau de la capăt.
Într-o parte, cel mai mic dintre ei, nehotărât. A sărit de câteva ori și-i amețit de-atâta zbor și scufundare. Acum tremură de frig și emoție, cu mâinile împreunate sub bărbie și brațele strânse pe corp. Dacă ar fi alb, ar fi deja vânăt, dar nu se dă dus, toată gașca e încă aici iar soarele încă n-a dispărut.
Trece un grup de femei în abaye negre. Puștimea face figuri acrobatice, dar tentativa de impresionare nu funcționează, sunt ignorați. Sunt lumi diferite, care se intersectează doar după reguli stricte.
[…] Se aduna la apus, pe faleza din Stone Town. In fata lor, soarele coboara in oceanul auriu printre nori kitsch. Copiii zburatori isi iau avant, zdupaind in picioarele goale printre trecatori, si sar spre soare cu bratele intinse, ca si cum si-ar desface aripi imaginare. Plutesc doua secunde prin aerul cald, apoi strapung apa si se scufunda. Pamantul ii trage-n jos, aerul din plamani ii ridica. O secunda, doua, sunt din nou imponderabili, invaluiti de-un miriad de bule argintii, apoi ies la suprafata, chiuie, urca pe scara de piatra alunecoasa a barcagiilor si o iau de la capat. Intr-o parte, [ ] […]
Minunat, sunt momente care dau sens vietii!
La fel faceam si eu in Dunare cand eram mic
Asa e si pe digul de la neptun