Julius Constantinescu Sunt eu, ăla mare, ultimul. Am înţeles că s-a întors Petreanu. Să fie sănătos, eu sunt deja în Dâmboviţa. Să vă spun şi cum am ajuns acolo. Sâmbătă, şi-a adus baba aminte ce-i cu cheile alea de la vecinul. A dat buzna cu punga de mâncare, da’ nu mai eram decât eu şi […]
Julius Constantinescu Baba aia senilă n-a mai apărut de o săptămână. Precis a uitat că are un vecin care i-a lăsat cheile să-i hrănească peştii – domnul acela tinerel şi politicos, care sigur are o viaţă socială activă, deşi asta nu-l împiedică să-şi facă timp câteva ore ca să stea la cafeluţe cu babele din […]
Julius Constantinescu Mai demult, mă despărţisem de o gagică. Imediat ce a plecat gagică-mea şi, odată cu ea, s-au dus şi ciorbiţele de văcuţă, tocăniţele aromate, fripturicile, budincile, clătitele cu dulceaţă şi alte asemenea minunăţii, am încercat să-mi potolesc foamea cu pizza. După vreo săptămână, stomacul meu a început să urle la mine: “No more […]
Julius Constantinescu Deci bulangiul ăla a plecat în concediu şi-a lăsat o babă senilă din vecini să ne dea de mâncare. Baba vine în fiecare zi, da’ până descuie uşa uită de ce-a venit. Verifică geamurile, gazul, se uită vreo două minute – încearcă să-şi amintească dacă mai era ceva – şi pleacă târâindu-şi galoşii. […]
Julius Printre cititorii Daily Cotcodac circulă tot mai insistent scenariul că Petreanu n-a plecat nicăieri şi că, de fapt, l-am dat la peşti pentru a pune mâna pe Amar de zi. În realitate, lucrurile stau şi mai rău: peştii mor de foame, acvariul fierbe, iar Petreanu a plecat în străinatate, exact ca Nicolae Ceauşescu în […]
Cam de vreo două săptămâni, tot caut pe cineva care să se ocupe de peşti cât sunt eu în concediu. Ştiţi, peştii ţinuţi în acvariu au avantajul că nu trebuie scoşi afară la pipi de trei ori pe zi – dar când vine vacanţa, îţi dai seama că nimic bun nu-i pe gratis în viaţa […]
A venit vacanţa, draga de ea, marea mea iubire (dar parcă doar a mea?) E o doamnă căreia trebuie să-i acord toată atenţia, aşa că zilele următoare să-mi fie cu iertare dacă ne vom regăsi mai rar pe aici (e teribil de geloasă, vă spui). Dar tot găsesc eu ocazia s-o mai şterg din când […]
Nu mi-aş fi închipuit niciodată că un peşte m-ar putea privi cu ură – adică nu un peştişor dintr-ăsta, de acvariu, cât un deget de lung. Dar s-a întâmplat, pe cinstea mea. Se întâmplă. Îl mai ţineţi minte pe blegul care s-a făcut şef după ce şeful adevărat a plecat în tabăra acvatică de la […]
