un guest post de Elisabeta Petreanu doua zi, dimineața devreme, am alergat la redacție. “Papa Rusu” nu mă “agățase” cu nimic pentru ziua aceea și nici eu nu aveam în agenda mea vreo vizită de documentare undeva pe un șantier, în vreo uzină sau într-unul din ministerele unde eram acreditată. Dincolo de bucuria pe care o trăisem la concert, sub vraja muzicii lui Bach și a măestriei celor doi mari artiști, eram fericită că păstrasem “secretul” încredințat mie, că-mi ținusem promisiunea și că, la proxima ocazie, puteam să-l privesc în ochi pe “omul” care mi-l încredințase! Eram fericită că nu […]

un guest post de Elisabeta Petreanu şteptasem cu nerăbdare ziua de 18 septembrie, seara Concertului. Organizatorii avuseseră excelenta ideee ca în fiecare zi din perioada Festivalului ziarele să publice programul acelei zile, aşa încât în ziua de 18 septembrie, chiar de la prima oră, ştiam deja programul serii la Ateneul Român: Aram Haciaturian, Simfonia a II-a în mi minor, “cu clopote”, Concertul în re major pentru vioară şi orchestră de Brahms şi Preludiul şi Toccata pentru orchestră de Constantin Silvestri. Dirijor George Georgescu, solist Yehudi Menuhin. Era un program extraordinar, pentru că se cânta Haciaturian, (rar cântat la Bucureşti) pentru […]

un guest post de Elisabeta Petreanu ficial, se ştia că Yehudi Menuhin va veni la Bucureşti să cânte în programul Festivalului Internaţional George Enescu. Neoficial, pe “surse”, cum am spune astăzi, s-a aflat că nu vine cu avionul, ci cu trenul, prin gara Curtici. Şi nu singur, ci împreună cu soţia sa. Distanţa Curtici – Bucureşti oferea un bun prilej pentru a-l întâlni pe marele violonist, pentru a sta de vorbă (în tihnă) cu el şi a obţine un interviu – în exclusivitate! Da! Aţi citit bine – în exclusivitate! Şi în perioada aceea (a presei comuniste) jurnaliştii alergau (de […]

un guest post de Elisabeta Petreanu onferința de presă a lui Ion Pas a avut loc mult mai repede decât credeam. Chiar a doua zi, în ziua de 2 septembrie 1958. Ea s-a ținut la Casa Ziariștilor, unde au fost invitați jurnaliști români și corespondenți ai presei străine acreditați la București. În ziua de 3 septembrie România liberă publica la pagina a III-a, cu un titlu generic sub care aveau să fie paginate toate articolele consacrate Concursului și Festivalului George Enescu, o relatare (ff austeră) a Agenției române de presă, AGERPRES (vezi România liberă, Anul XVI, nr. 4323, Miercuri, 3 […]

un guest post de Elisabeta Petreanu m predat reportajul meu informativ lui Papa Rusu fiind conștientă de hiba pe care o avea. Speram că el, încântat că acum avea un reportaj cu mai multe date în comparație cu cele din articolul de duminică al cronicarului muzical, va trece peste ea, o va “înghiți” și va publica reportajul meu. Speranțe deșarte. L-am lăsat citind articolul meu și m-am dus la bufet să beau o cafea. Avusesem o zi cum nu-mi mai doream să fie altele! Un interlocutor cum nu-mi mai doream să întâlnesc vreodată în viața mea! Dar, cum se spune, […]

un guest post de Elisabeta Petreanu n drum spre redacţie, am avut destul timp să mă gândesc la “secretul” ce-mi fusese încredinţat și la sfaturile bătrânului jurnalist. Îmi închipuiam cum o să intru eu în Secretariatul de redacţie şi am să-i spun (triumfătoare) lui Papa Rusu: “Am o ştire bombă! În exclusivitate!” Ca de obicei, Papa Rusu, sceptic din fire şi obişnuit cu teribilismele reporterilor care, la fiecare pas, găseau câte o știre bombă sau în exclusivitate sau inedită, avea să mă privească pe deasupra ochelarilor şi, zâmbind subţire, cu ironia lui binecunoscută, avea să-mi spună: “Zi”. Iar eu, încântată, […]

un guest post de Elisabeta Petreanu ram la ușă, cu mâna pe clanță și, în gând, cu repeziciune, făceam bilanțul întâlnirii. Da, îmi spusese multe despre evenimentul care peste câeva zile avea să polarizeze viața bucureștenilor. În noianul de date prezentate cu glasul lui leneș, tărăgănat, erau multe elemente noi, infinit mai multe decât în articolul publicat duminică de cronicarul muzical. Și eram încântată că aveam prilejul să-i prezint lui Papa Rusu reportajul informativ pe care-l aștepta. Cum am spus, eram cu mâna pe clanță. Nu știu de ce nu ieșeam! Ceva mă ținea acolo, locului. Era și el lângă […]

un guest post de Elisabeta Petreanu u mi-a venit să cred! Directorul OSTA nu mai părea dispus să nu comunice cu presa, așa cum probabil i se indicase ori hotărâse el, cu de la sine putere. Ignora ukazul! Accepta dialogul! Și – culmea – făcea declarații peste capul mai marilor săi, înaintea conferinței de presă a superiorului său, Ion Pas! Directorul OSTA renunțase la acea formulă – cinică, obraznică, neavenită – pe care mi-o aruncase în obraz la începutul întâlnirii: “Nu știu. Și dacă aș ști – tot nu v-aș spune!”, ceea ce mă înfuriase deabinelea. Acum, însă, calm, spășit […]